IZVOARE TERMALE TĂMĂDUITOARE
Construit în anul 1975, Hotelul Roman este chiar pe locul vechilor băi romane care au fost redeschise la 19 noiembrie 1999.
Băile Imperiale Romane sunt la parterul hotelului şi îşi aşteaptă întotdeauna musafirii cu băi termale, ceai sudorific, masaj corporal şi împachetări în cearşafuri şi pături pentru sudaţie şi un somn odihnitor de 15 minute, totul într-un decor care sugerează vremurile de mult apuse ale Imperiului Roman, cadru în care se disting apeductul Izvorului Hercules şi basorelieful care îl prezintă pe eroul mitic cu o cupă de apă termominerală în mână, îmbiindu-ne să bem din ea.
Având un adevărat cult pentru terme, romanii şi-au dat seama de puterea tămăduitoare a apelor termale de pe Valea Cernei şi au pus bazele unei staţiuni încă de pe vremea împăratului Traian, învingătorul marelui rege Decebal şi cuceritor al Daciei, la începutul secolului al II-lea (105-106 d.Hr.). Unii dintre cercetătorii băilor Ad Mediam îl consideră pe Traian ca fiind ctitorul staţiunii, ca dovadă numărul mare de monede romane cu chipul acestui împărat descoperite în zonă.
După datina vremii, apele termale tămăduitoare descoperite de romani pe Valea Cernei – în denumirea latină Tierna, au fost închinate zeului lor Hercules, iar băile construite au fost denumite „Thermae Herculi”, denumire păstrată şi astăzi.
Aşa cum se arată în lucrarea „Herculane – Arc peste timp”: „romanii îşi petreceau cea mai mare parte a timpului liber în aceste terme, în care îşi recuperau forţele şi sănătatea după îndelungatele şi solicitantele campanii militare.[…] ei nu aveau alt medic decât băile a căror menire era de a vindeca bolnavii care se închinau zeului Esculap, de a întări pe cei bolnavi care se închinau lui Hercules şi de a menţine în formă pe cei sănătoşi care se închinau Hygieii”. [Bălteanu D., 2011].
Ajunşi în pitoreasca vale a Cernei şi ademeniţi de apele termale tămăduitoare, de clima blândă, de aerul curat şi de liniştea sălbatică a locurilor, romanii au găsit aici locul ideal pentru relaxare şi recuperare. Printre cei care au vizitat staţiunea Ad Mediam a fost împăratul roman din dinastia Severilor, Marcus Aurelius Antonius, cunoscut sub numele de Caracalla care, în 214 d.Hr, a făcut o călătorie, împreună cu mama sa Iulia, de-a lungul Dunării la castrele romane.
Perioada romană de înflorire a staţiunii se întinde pe o perioadă de peste 160 ani (107-267 d.Hr.), iar la Băile Herculane s-au găsit mai multe dovezi grăitoare din acele vremuri.
Deşi cea mai mare parte a vestigiilor descoperite de arheologi s-au scufundat în apele Dunării, în dreptul podului cu lanţuri din Pesta, în anul 1755, pe când au fost trimise spre Muzeul de Istorie din Viena, în staţiune au fost păstrate, totuşi, însemnate mărturii peste veacuri despre puterea vindecătoare a apelor sfinţite ale lui Hercules: fragmente de ziduri de pe drumul ce duce spre Băile Imperiale Romane, 23 de inscripţii monumentale săpate în marmură sau calcar, cunoscute sub numele de tabule votive, basorelieful tăiat în stâncă la „Baia lui Hercules”, altarul de atestare a staţiunii, sculptat şi depus de către cei cinci cetăţeni de vază ai Daciei în anul 153 d.Hr., cărămizi ştampilate, olanele apeductelor ceramice, monede dacice şi romane şi inscripţii latine precum Ad Aquas Herculi Sacras ad Mediam sau Thermae Herculi şi alte inscripţii votive prin care bolnavii veniţi din diverse părţi ale Imperiului roman (Gallia, Asia Mică şi Nordul Africii) mulţumeau zeilor pentru că i-au vindecat cu ajutorul apelor termale din staţiune.
De la Hotelul Roman turul staţiunii se continuă pe noua „stradă Romană” a băilor spre centrul istoric al staţiunii. În partea stângă ne însoţeşte „fiica cea zglobie a Godeanului”, cum este alintată metaforic Cerna. Ea alunecă când tumultuos printre stânci şi bolovani, când liniştită în porţiunile adânci şi întunecate, reflectând în apele ei Domogledul, muntele care se ridică maiestuos dincolo de râu.
La numai 30 m depărtare de hotel se poate vedea fântâna secată a celor două izvoare termale, Hercules II şi Hygeea, din grupa a II-a Hercules, pe frontispiciul căreia scrie: „AD AQUAS HERCULI SACRAS”. Tot în apropiere sunt resturile unui apeduct roman la cel de-al treilea izvor secat: Despicătura. Rezistenţa în timp a apeductului este dată de folosirea unui mortar de o duritate a cărui reţetă, ca şi în cazul piciorului Podului Apollodor din Damasc, de la Drobeta Turnu-Severin, nu se cunoaşte nici până în prezent.
Apoi, strada Romană şerpuieşte strânsă între Cerna şi zidul de piatră pentru consolidarea versantului şi, după 300 m, se ajunge la o clădire a cărei arhitectură este de o frumuseţe originală, „Grota Haiducilor”, care prin programul oferit te îmbie la ispite pe timp de noapte.
Lăsând tentaţia în urmă, după 0,5 km, se ajunge în Piaţa Hercules. Această piaţă fără pereche încântă ochiul din orice unghi am privi-o. În mijlocul pieţei este Statuia lui Hercules – simbolul staţiunii Băile Herculane.