Deşi veţi auzi că Banatul Montan este „o sirenă”  a  turismului românesc, deoarece  „nu sunt turişti pentru că nu-i ofertă atrăgătoare şi nu-i ofertă pentru că nu sunt turişti şi câştig imediat”, de dragul experienţei, veniţi în aceste locuri pline de farmec, privelişti fascinante şi oameni dintr-o bucată. Călătoria în Banatul Montan este o întoarcere în timp. Este un ţinut care şi-a păstrat frumuseţea naturală, simplitatea şi sălbăticia şi el trebuie parcurs, cât mai mult, pe jos. Când porniţi la drum, aveţi de ales într-o diversitate de trasee turistice de munte. Plăcerea constă tocmai în faptul că puteţi hoinări toată ziua fără ţintă, fără să aveţi nici cea mai vagă idee ce o să vedeţi. Peisaje ce îţi taie respiraţia şi excursii uimitoare şi pline de aventură. Numai să fiţi dispuşi să vă rătăciţi, cu ochii deschişi în faţa necunoscutului şi a întâmplării. Să mergeţi prin iarbă cu picioarele desculţe. Să simţiţi aerul rece de munte, tăindu-vă respiraţia. Să ascultaţi glasul îngerilor în mănăstiri într-o ţinută decentă: bărbaţii nu au voie să poarte pantaloni scurţi, iar femeile trebuie să-şi acopere capul. Să faceţi terapii în natură pentru a vă relaxa. Să prindeţi „gustul” de aventură şi de adrenalină pură prin urcarea potecilor abrupte pe bicicletă şi coborârea cu barca pe ape repezi.