DIERNA – MUDAVA – ARCIDAVA - TIBISCUM
Ultimul pas pe Drumurile Romanilor este în zona turistică „Clisura Dunării” şi pe văile Caraşului şi Bârzavei, unde sunt urmele drumului Lederata – Tibiscum. Este primul drum roman pe care l-a străbătut împăratul Traian cu armata sa spre Sarmizegetusa, în primul război daco-roman (101-102 d.Hr.).
Romanii conduşi de împăratul Traian trec Dunărea pe un pod de vase la Lederata, în Serbia de astăzi, la gura râului Caraş. S-a continuat drumul pe o distanţă de 12 mile romane (1 milă=1.48 km), care înseamnă 18 km, până la castrul Ponte-Fluvii, de pe dealul din apropierea localităţi sârbeşti Zgrebenăţ. De aici, drumul o lua spre miază – noapte pe Valea Caraşului până la castrul roman Arcidava (Vărădia de astăzi), aflat tot la 12 mile (18 km) depărtare de Ponte-Fluvii.
Călători pe „drumurile romane”, turiştii îşi pot imagina întreg Banatul Montan împânzit de: castre romane, oraşe civile romane, valuri romane, villae rusticae şi mine romane. Aşa sunt şi aşezările romane de pe malul stâng al Dunării de la Dierna (Orşova) la Mudava (Moldova Veche).
Cum drumul roman Lederata –Tibiscum nu este încă uşor de străbătut, se propune o călătorie de la Dierna (Orşova) pe Clisura Dunării până la Mudava (Moldova Veche) şi de aici pe drumul naţional DN 57 până la intersecţia din apropierea localităţii Grădinari cu drumul judeţean 573 care duce la Vărădia unde, la castrul roman Arcidava, se va face conexiunea cu vechiul drum roman.
Traseul urmăreşte ca, din alba marmură patinată de vreme a altarelor votive şi din vestigiile rămase în pământ, fiecare turist să poată descifra şi reconstitui, măcar parţial, sensul şi ritmul vieţii în Banat, în timpul stăpânirii romane:
Traseul turistic nr. 4: Drumurile Romanilor (I)
Drumul I Dierna – Mudava – Arcidava – Tibiscum:
Dierna (Orşova) – Mudava (Moldova Veche)
Arcidava (Vărădia) – Centum Putea (Surduc)
Bersobis (Berzovia) – Aizizis (Ezeriş-Fârliug)
Caput Bubalis (Păltiniş- Banat) – Tibiscum (Jupa-Caransebeş)
Călătoria pe Clisura Dunării este una de o frumuseţe impresionantă, cu obiective multe şi variate.
După reperarea locului pe unde romanii, în anul 101 d.Hr., au trecut Dunărea pe podul de vase, la intrarea în Golful Ogradena, călătoria poate începe din Dierna (Orşova) pe drumul spre Mudava (Moldova Nouă).
Drumul urcă serpentinele de la Eşelniţa şi se intră în zona Cazanelor Mici unde, pe malul drept, în peretele de stâncă de deasupra apei, se poate vedea Tabula Traiana. Aproape faţă în faţă cu mărturia în piatră a drumului roman de pe malul sârbesc, pe malul stâng al Dunării, în Golful Mraconia, se poate admira Statuia în stâncă a lui Decebal. După un scurt popas la cea mai înaltă statuie în stâncă din Europa (40 m), se porneşte la drum şi, imediat după trecerea viaductului de la Golful Mraconia, se ajunge la Mănăstirea Mraconia aşezată lângă malul apei, în locul unde, înainte de 1989, tinerii români treceau Dunărea înot pentru a ajunge în libertate, dincolo de barierele comuniste.
După 25 km de mers din Orşova, se ajunge în Golful Dubova, unde pensiunile stelare aşteptă turişti români şi străini cu oferte de cazare, masă şi agrement pentru fiecare anotimp. De pe mal se pot admira Cazanele Mari ale Dunării.
Continuând călătoria pe drumul naţional DN 57, la km 50 al traseului se ajunge în localitatea Sviniţa unde, anual, se ţine „Sărbătoarea smochinului”. Opriţi pentru un scurt popas în apropierea satului pentru a vedea în apele Dunării două din cele trei turnuri ale cetăţii medievale Tricule, construită între anii 1437-1439, pe locul unde a fost un castru roman. Iar dacă vă place dulceaţa, treceţi prin sat şi cumpăraţi măcar un borcan de dulceaţă de smochine, cu un gust pe care îl veţi căuta mereu.
De la Sviniţa până la Cozla, drumul a trebuit să fie tăiat din nou în piatră, fiind suspendat între apele Dunării care curg domol la vale şi zidul uriaş ce se ridică în dreapta şoselei.
„Pe malul opus, frământările care au încreţit scoarţa Carpaţilor îşi arată urmele. Brâuri de roci multicolore se etalează de-a lungul fluviului, într-o înşiruire de culori care încântă privirea de geolog, dar şi ochiul turistului.” [Bizerea M., 1971]
Între Cozla şi Drencova, la 71 km de Orşova şi 34 de Moldova Veche, se văd în apele Dunării ruinele cetăţii medievale Dranko (Drencova). Din vechea cetate se păstrează destul de bine zidul de piatră dinspre malul românesc.
După 3 km se iese din cataractele Dunării şi la km 74 se ajunge la Berzasca, localitatea cu „Satul turistic lacustru” pe Dunăre.
Se intră apoi în Depresiunea Sicheviţa-Liubcova şi, după 84 km, se ajunge la Podul Păzărişte de la Căuniţa, unde se pot vedea urmele unei „villa rustica” – aşezare romană rurală.
Villa Rustica (Gornea – Sicheviţa)
Vestigiile romane de la Căuniţa de Sus, villa rustica, şi Cetatea romană din perioada târzie, Castellum Quadrilurgium, de la Căuniţa de Jos, ambele în apropierea unor vechi aşezări dacice de la Gornea, „dovedesc că romanii au întocmit aşezări noi de tip rural, au fost înălţate clădiri din piatră şi cărămidă şi cu încălzire de tip „hippocaust”. [Dragomir I., 2003].
Astăzi, cetatea este acoperită de apele Dunării şi se mai poate vedea doar „villa rustica” cu cele două cuptoare de ars cărămidă. O reconstituire a unui cuptor este expusă în Muzeul Banatului Montan din Reşiţa.
La Muzeul sătesc din Gornea se pot vedea: macheta cetăţii romane târzii, cărămizi cu ştampile romane ale Legiunii a VII-a Claudia, vase de ceramică romană lucrate manual, o cambestrie de aruncat săgeţi ale arcaşilor din unitatea „Equittas sagittari” şi îndeosebi o inscripţie romană cu scriere cursivă în limba latină care constituie o trecere între scrierea pe „tabula cerata” şi „papirus”.
În colecţia de etnografie se pot admira costumele populare pentru femei şi bărbaţi, bine conservate încă din secolul al XIX-lea. Sunt unice şi deosebite „amintirile din epoca de lemn”: războiul de ţesut, leagăne de transportat copiii în spate, strung de lemn pentru confecţionarea butucilor de la roţile de căruţe, vechi de aproape 100 de ani, un ulcior realizat dintr-o singură bucată din lemn de nuc, cârja cu scaun numită „iada” – un baston de păstor cu scaun confecţionat dintr-un singur trunchi de crengi.
După popasul de la Villa Rustica şi la Muzeul sătesc din Gornea, se pot vizita: Mănăstirea „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din Gornea şi Ansamblu de mori cu ciutură şi butoni de pe Valea Cameniţei.
Călătoria continuă şi, la km 98 al traseului, valea se îngustează, iar drumul este săpat în stâncă. După încă 5 km se ajunge la Stânca Babacai, supravegheată de pe malul românesc de Cetatea medievală „Sf. Ladislau”, numită popular „Culă”, şi de pe malul sârbesc de Cetatea Golumbăţ.
La „Culă” se ajunge pe cărarea pietruită de la Casa de Turism a Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa, de la Coronini.
Faceţi un popas la Casa de turism UEMR şi veţi avea cea mai odihnitoare vedere a Dunării, a cărei apă numai aici bate unic în culoarea galben-verzui – „Frumoasa Dunăre galbenă”, aşa cum a numit-o Jules Verne. Un loc numai bun pentru o tabără de vară, de pictură sau sculptură.
De la Casa de Turism, la pas, se poate ajunge, după 200 m de mers în sensul de curgere a apei, la Peştera Gaura cu muscă. Accesul la peşteră este uşor de la izvorul de lângă drum pe o potecă până la gura de intrare a peşterii, care se află numai la 50 m de şosea.
Din peşteră se deschide o privelişte minunată asupra Văii Dunării ca printr-un binoclu de piatră îndreptat spre Serbia. În acest loc mulţi tineri au avut „Aripile frânte”.
La ieşirea din localitatea Coronini se desprinde pe dreapta drumul spre Sfânta Elenă, localitate cu populaţie cehă.
De la Coronini la portul Moldova Veche se parcurg încă 7 km. La intrarea în Moldova Veche, din drumul principal se desprinde o ramificaţie spre dreapta şi, după 4 km, se poate ajunge la Moldova Nouă – centru minier de neferoase din vremea romanilor şi până astăzi. Drumul roman comercial din trecut continua spre Sasca Montană prin Rezervaţia Valea Mare, ce se întinde pe 400 ha cu specii de floră şi faună submediteraneană.
La Sasca Montană, drumul roman comercial peste Dealul Gheorghe se intersectează cu drumul comercial care vine din drumul roman principal Dierna – Tibiscum şi străbate Craina, Valea Almăjului şi Valea Nerei. De la Sasca Montană drumul roman auxiliar continuă pe Valea Caraşului până la Arcidava (Vărădia).
Portul de la Moldova Veche este aşezat pe fosta cetate dacică Mudava, şi apoi transformată în castru roman.
Mudava (Moldova Veche)
Castrul roman de odinioară a fost construit pe vechea Mudava dacică. Este locul unde Dunărea îşi desface cursul în două braţe, formând „Ostrovul lui Decebal”, iar pe vremea romanilor se înălţa un puternic castru roman.
Astăzi, edificiul portului şi vama sunt clădite pe ruinele fostei fortăreţe. Locul a fost stabilit de istoricul Leonard Bohm, în vara anului 1879, când apa Dunării a scăzut şi s-a putut face o examinare minuţioasă a ruinelor castrului. În apropierea vechilor mine, în anul 1850, un proprietar de mine a găsit lămpi de origine romană şi table cu inscripţii romane. Toate acestea evidenţiază îndeajuns că Moldova Nouă, pe vremea romanilor, a fost un însemnat centru minier, exploatându-se în ocnele romane, pe lângă fier şi aramă, chiar argint şi aur.
Tot pe ruinele cetăţii dacice Mudava a fost în evul mediu o cetate, care dispare însă în secolul al XV-lea, după desele incursiuni ale turcilor.
După aproape 5 km de mers din port spre Munţii Locvei se ajunge în localitatea Pojejena.
Bacunis (Pojejena)
La Pojejena a fost un castru roman şi un turn de strajă situat pe marginea terenului de inundaţie al Dunării. Astăzi, ruinele castrului roman Bacunis (Pojejena) sunt acoperite de apele Lacului de acumulare Porţile de Fier. Puteţi face însă un inedit popas la noul Complex Turistic Pojejena, de la malul Dunării, la care se ajunge după 500 m, pe drumul spre Socol şi Baziaş.
Revenind la drumul principal DN 57 se continuă călătoria spre Oraviţa, trecând Munţii Locvei prin mijlocul pădurilor de fag şi stejar. De la podul din Valea Radimnei se urcă 7 km în serpentine până la popasul din vârful Piatra Albă, după care se coboară tot 7 km pe alte spectaculoase serpentine „în ac de păr” până la podul de peste Nera de la Naidăş.
După 35 km de la Moldova Nouă (portul Moldova Veche), se trece pe lângă punctul de frontieră cu Serbia de la Naidăş. Parcurgând încă 21 km se ajunge la Oraviţa, un alt important centru minier roman cu urme ale „aurăritului”.
Tentaţia de a vizita atât de mult căutatele obiective turistice din Oraviţa nu poate fi oprită; de la prima gară până la primul teatru din România, totul atrage ca un magnet. În căutarea drumului romanilor pe Valea Caraşului, călătoria va continua spre Grădinari. Cotind spre stânga din şoseaua principală, la Greoni, se ia drumul pe secundar DJ 573, bine întreţinut, care duce la Vărădia unde sunt urmele castrului roman Arcidava.
Arcidava (Vărădia)
Vărădia este situată pe dreapta Caraşului, la poalele dealului Chilii, lângă hotarul cu Serbia. Ea este una dintre cele mai vechi localităţi din Banat. În timpul statului dac aici a fost cetatea Arcidava, iar în timpul stăpânirii romane în Dacia, un castru roman. Acesta era la 12 mile romane (17 km) de Ponte – Fluvii (Zgrebenăţ – Serbia). Totodată, Arcidava a fost nodul de intersecţie a drumului militar Lederata –Tibiscum cu drumul roman comercial dinspre Ţara Almăjului.
Castrul roman era aproape de podul peste Caraş şi de drumul ce duce la Greoni, în locul numit „Rovină”. Cetatea era legată cu un coridor de un turn de strajă de pe dealul Chilii. Apropiindu-ne tot mai mult de vârful Dealul Chiliilor se zăreşte Biserica medievală din secolul al XII-lea, aparţinând Baronului Anton Baici de Vărădia. Aici a fost în trecut o bogată activitate spirituală, acum e una plină de mister. Lianele şi pădurea deasă acoperă fostele grădini care erau pline de trandafiri. Treptele săpate în tuf calcaros (stâncă) erau calea de acces la capelă, astăzi sunt acoperite de arbori şi mărăcini, iar în chiliile călugărilor de odinioară sălăşluiesc liliecii. Când veţi vedea lespezile de piatră unicat în România, din apropierea bisericii, pe care trece umbra baronului, veţi simţi fiorii de teamă din apropierea vampirilor.
Vărădia este un sat mediteranean, cu case dese şi străzi înguste. La Vărădia s-a născut Paul Iorgovici (1764 -1808), unul din marii umanişti ai vremii. El a fost adeptul scrisului cu litere latine, pe care l-a folosit în operele lui.
Revenind în drumul principal DN 57 Oraviţa-Timişoara, se trece cu maşina pe terasele şi lunca râului Caraş cu izvorul termal şi după 5m se ajunge la Grădinari.
În Grădinari atrage atenţia călătorilor monumentala biserică ortodoxă şi monumentul eroilor cu coloane în stil doric, din mijlocul localităţii.
Urcând dealul, drumul trece pe lângă un turn de strajă în stil roman, astfel că vizitarea lui este uşoară. „De pe culmea dealului Cacova se deschide o privelişte de o rară frumuseţe, în zilele cu soare, asupra întregii văi a Caraşului. Spre est apar pe fundalul cerului albastru munţii vineţii ai Aninei, spre sud smalţul multicolor al culturilor şi luncilor, punctat pe alocuri de roşul acoperişurilor caselor din sate, spre vest apar unduioasele linii ale munţilor Vârşeţului.” [Bizerea M., 1971].
Mai departe, drumul coboară pe frumoasa vale a Cernovăţului, atingând localităţile Comorâşte şi Forotic, până la Surducul Mare, lângă care a fost castrul Centum Putei.
Centum Putei (Surducul Mare)
Castrul roman Centum Putei (Surducul Mare) era tot la 12 mile romane (17 km) de Arcidava (Vărădia). Aici s-au găsit în 1882 urme ale castrului roman de forma preferată de romani, cea dreptunghiulară, în locul numit de localnici „Rovină”. În mai multe rânduri, aici s-au găsit vase de lut, monede şi cărămizi cu pecetea Legiunii a IV-a, Flavia Felix. Castrele, ca şi drumurile şi valurile, erau construcţii militare, ridicate pretutindeni pe unde zburase „acvila romană”. Castrele romane aveau ziduri puternice şi lungi până la 200 m. Ele aveau patru porţi de ieşire construite în fiecare zid. Porţile şi colţurile zidurilor erau întărite cu turnuri de apărare. În afara zidurilor, castrele erau împrejmuite, cu excepţia intrărilor de la porţi, cu şanţuri adânci de 3 până la 10 m, având o lăţime de 20-30 m, care în timp de asediu se umpleau cu apă.
Din drumul roman de 12 mile (17 km) dintre Centum Putei (Surducul Mare) şi Bersobis (Berzovia), astăzi, se poate vedea o porţiune de 5 km în apropiere de Biniş.
Bersobis (Berzovia)
Veche fortăreaţă dacică, Bersobis a fost luată în stăpânire de Traian încă din primul război dintre daci şi romani, devenind un important castru roman. Numele aşezării este de origine dacă şi înseamnă „Cetatea fetei”. Legenda spune că în timpul războiului lui Traian contra lui Decebal, aici a stat sora lui Decebal. În Bersovis a fost cantonată Legiunea a IV-a Flavia Felix, a cărei ştampilă apare pe cărămizile clădirilor din castru. După ce Dacia devine provincie romană, castrul militar Bersobis devine municipium. Oraşul roman a luat un puternic avânt comercial, deoarece aici s-au încrucişat drumurile de la Arcidava (Vărădia) şi Mudava (Moldova Veche).
Pe lângă drumurile principale, romanii au construit şi drumuri laterale. Un drum roman comercial pornea de la Mudava (Moldova Veche) şi trecea prin centrele miniere romane de la Moldova Nouă la Sasca, iar de aici la Ciclova şi Oraviţa, se continua prin Maidan, Dognecea şi Bocşa şi se termina la Bersobis (Berzovia).
Cetatea Berzobis (Berzovis) a fost construită acolo unde munţii se pierd în şes, la răscruce de drumuri, devenind astfel un centru nu numai strategic, ci şi comercial. Localitatea este aşezată chiar pe locul vechiului castru roman şi în apropiere se vede bine valul cetăţii pe „drumul Erinii” sau drumul furii şi urmele caselor zidite după modelul celor din Pompei.
Drumul roman a continuat încă 12 mile (17 km) până la următorul castru roman Azizis ale cărui urme s-au găsit la Fârliug şi Ezeriş
Azizis (Fârliug-Ezeriş)
De la Berzovia, călătoria poate continua pe vechiul drum roman, acum asfaltat, care trece prin Ramna, Valeapai, Duleu, Valea Mare şi se ajunge la Fârliug. Sunt două păreri ale arheologilor asupra locului unde a fost castrul roman Azizis. Una îl plasează în hotarul localităţii Fârliug, alta pe dealul din apropierea localităţii Ezeriş, unde s-a descoperit temelia unei construcţii romane. Până când arheologii se vor pronunţa, ca turişti încercaţi să pronunţaţi cele două denumiri una după alta: Azizis – Ezeriş. Aici poate fi cheia răspunsului adevărat.
Călătoria poate continua până la Soceni, unde se intră pe şoseaua Reşiţa-Caransebeş. După localitatea Soceni, la 2 km se află Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, loc de credinţă ortodoxă. La jumătatea drumului dintre Reşiţa şi Caransebeş se ajunge la localitatea Brebu, loc al cărui nume arată că în trecut aici se găseau castori, animale rozătoare cu blană scumpă, astăzi atât de rare în zonă. Un drum se desprinde de la Brebu spre Zorlenţul Mare (5 km), localitate cunoscută pentru aromata răchie de Banat. Se urcă dealul cu livezi de cireşi până la intersecţia cu drumul spre Delineşti şi Valea Denii. În popasul de la răscruce, în lunile mai şi iunie, veţi găsi cele mai gustoase şi aromate cireşe din Banat.
Caput-Bubalis (Păltiniş-Banat)
Drumul duce în serpentine frumoase spre castrul roman Caput-Bubalis, din apropierea Păltinişului. Vechiul nume al satului a fost Valea Boului, traducerea în limba română a cuvântului latin Caput bubalis. Cetatea romană sub formă pătrată a servit drept punct de sprijin în ofensiva romanilor spre Tibiscum.