TIBISCUM - SARMIZEGETUSA

            „Orice drum începe cu primul pas” spune un proverb chinez şi reprezintă totodată un îndemn pentru turiştii asiatici care călătoresc în fiecare an în „bătrâna” Europă. Căutaţi în Banatul Montan urmele paşilor romanilor în siturile arheologice,  vestigiile villae rusticae, valurile şi ruinele castrelor romane, pe care le veţi întâlni în cale pe cele trei mari drumuri romane din Banat:

Drumul I Lederata – Tibiscum:

              Lederata (la vărsarea Caraşului în Dunăre) – Arcidava (Vărădia)

              Centum  Putea (Surduc)-Bersobis (Berzovia)–Aizizis (Ezeriş-Fârliug)

              Caput Bubalis (Păltiniş- Banat) – Tibiscum (Jupa-Caransebeş)

Drumul II Dierna – Tibiscum:

                Dierna (Orşova) – Ad Mediam (Băile Herculane) – Praetorium (Mehadia)

                Ad Pannonios (Domaşnea) –Gaganis (Teregova) –

                Masclianis (Slatina Timiş –Bucoşniţa) – Tibiscum (Jupa-Caransebeş)

Drumul III Tibiscum – Sarmizegetusa:

                 Tibiscum (Jupa-Caransebeş) – Traianu (Iaz)

                 Agmonia (Zăvoi) – Pons Augusti (Marga)

                 Tapae (Bucova) – Sarmizegetusa Ulpia Traiana Augusta

Toate drumurile duc la Roma” este vorba de cugetare cu mult adevăr pentru perioada de înflorire romană. Pe oriunde au învins, romanii au căutat să lege provinciile cucerite cu Roma prin drumuri militare şi comerciale pe care aduceau din inima imperiului cultura şi civilizaţia latină, reuşind să facă din regiuni sălbatice ţinuturi înfloritoare, pline de castre romane şi cetăţi despre care Banatul Montan oferă turiştilor cele mai frumoase dovezi.

Totodată, „în ţinuturile pe care le-au  cucerit, romanii au şi locuit”; coloniştii aventurieri îşi schimbau bucuroşi vetrele vechi cu ţările nou cucerite, pentru că aşa urmăreau să-şi înlesnească traiul, ducând acolo o viaţă mai tihnită. [Simu T., 1924].

După cele două războaie cu dacii (101 -102 şi 105-106 d. Hr.), împăratul Traian aşază în Dacia o mulţime de colonişti din Illiria şi Pannonia care,    contopindu-se îndeosebi cu femeile dacice, au transformat provincia înzestrată de la natură cu toate bogăţiile în „Dacia Felix” – o provincie roditoare în care era „raiul pe pământ”. Aşa s-a petrecut şi-n Banat, unde se pot vedea şi  astăzi vestigii trainice.

Aproape întreaga zonă a Banatului Montan fost strânsă ca într-un cleşte prin centura de drumuri romane militare construite în timpul celor două războaie dintre daci şi romani. De la Dunăre, s-au deschis cele două drumuri: un drum de la Lederata (Ram-Baziaş), la apus, şi altul de la Dierna (Orşova), la răsărit. Răscrucea drumurilor era Tibiscum (Caransebeş-Jupa), de unde se continua pe cel de-al treilea drum, care ducea pe Valea Bistrei până la noua capitală a provinciei – Sarmizegetusa Ulpia Traiana Augusta.

În zona turistică „Scorilo”, pe Valea Bistrei, sunt urmele drumului roman Tibiscum –Sarmisegetuza, pe care turişti îl pot parcurge pe:

Traseul turistic nr. 4: Drumurile Romanilor (III)

III. Tibiscum – Sarmisegetuza:

                   Tibiscum (Jupa-Caransebeş) – Traianu (Iaz) –

                   Agmonia (Zăvoi) – Pons  Augusti (Marga) –

                  Tapae (Bucova) – Sarmisegetuza Ulpia Traiana Augusta (Sarmisegetuza)

Plecarea cu maşina proprie sau autocarul se face din centru municipiului Caransebeş. Se merge pe drumul european E70 spre Timişoara şi după 6 km se ajunge la Jupa-Caransebeş unde este Rezervaţia arheologică Tibiscum.

Tibiscum (Jupa – Caransebeş)

Venind dinspre Caransebeş pe drumul european E70, în Jupa, la un kilometru de la şosea, se află Situl arheologic Tibiscum. Rezervaţia de piatră se întinde pe   17 ha şi cuprinde un muzeu şi monumente antice romane care constituie puncte de atracţie atât pentru turişti, cât şi pentru specialişti.

Fondat de către romani în jurul anului 106 d.Hr., ca o importantă fortificaţie militară, Tibiscum devine în timp scurt şi o importantă aşezare civilă comercială, politică şi religioasă care, în timpul lui Septimius Severus sau Caracalla, a fost ridicată la rang de municipium. Oraşul se întindea pe malurile râului Timiş, numit în trecut Tibis, din limba traco-dacică.

Ajungând în incinta fortificaţiei pentru Legiunea XIII Gemina, se pot vedea Castrul Mare şi Castrul  Mic. Deosebit de interesantă este partea oraşului antic, unde s-a păstrat pe o porţiune de 100 m drumul pavat cu date din gresie. De-o parte şi de alta a drumului sunt conservate cele 10 clădiri, printre care căutaţi templul închinat lui Jupiter (clădirea III). Intraţi şi în muzeul Rezervaţiei, inaugurat în 1980, care are o sală de  350 m2, unde sunt expuse principalele descoperiri arheologice. Aici se pot admira: altarul închinat zeului Apollo, coloane şi vase romane şi alte 800 de obiecte din ceramică, sticlă, fier, aramă şi marmură. Căutaţi cele două necropole romane dispuse de-o parte şi de alta a drumului ce duce la aşezarea romană Tibiscum-Iaz. Călătoria va continua pe centura municipiului Caransebeş spre Oţelu Roşu, pe  Valea Bistrei în sus, până la Sarmizegetusa.

Taberna Traianu  (Iaz)

De la castrul roman Tibiscum-Jupa, drumul se întoarce către răsărit spre aşezarea civilă romană Tibiscum-Iaz, cele două vestigii fiind despărţite de râul Timiş.

 Ruinele oraşului roman se pot vedea în locul numit „Traianu” (trainic sau durabil, din limba sârbă!) de la hotarul localităţii Iaz unde, recent, s-au descoperit urme de locuire romană târzie. Aici veţi găsi ruinele magazinului roman „Taberna” situat pe principala arteră comercială „Decumanus Maximus”, care traversa „municipium” din partea de vest spre est. Din această arteră s-au păstrat până astăzi aproape 400 m, cu urmele clădirilor aflate pe ambele părţi ale acesteia. Veţi constata că magazinul roman de la Tibiscum-Iaz are o structură identică cu cele de la Pompei, având dimensiunile de 8 m lungime şi 2 m lăţime, iar fundaţia a fost atât din piatră cât şi din marmură, ceea ce indică faptul că proprietarul avea o afacere prosperă.

Este edificatoare pentru viaţa creştină de la Tibiscum şi descoperirea în zonă a altarul închinat împărătesei Cornelia Salonina, care din anul 260 d.Hr. primeşte titlul de Augusta.  A surprins existenţa acestui altar ridicat de cel mai înalt for al oraşului „ordo municipii Tibiscensium”  pentru sănătatea unei împărătese, însă, el este o recunoştinţă a comunităţii creştine de la Tibiscum. Se cunoaşte faptul că împărăteasa Salonina Augusta a îmbrăţişat credinţa creştină şi tot ea la  înduplecat pe împăratul Gallienus să fie tolerant faţă de creştini.

Agmonia (Zăvoi)

Plecând din Tibiscum – Iaz spre Sarmizegetusa, drumul roman duce la castrul roman Agmonia, de la Zăvoi, aflat la 14 mile romane (1 milă=1,48 km), adică la aproape 20 km de Tibiscum – Caransebeş.

Aici este „Palatul lui Traian”, una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din România, la acest început de mileniu. În primăvara anului 2009, cu ocazia săpării unei gropi în cimitirul din localitatea Zăvoi, au fost găsite vestigiile unui palat roman, vechi de 1910 ani. Situl arheologic este unic în România prin construcţia sa, păstrând în totalitate  tradiţia romană de arhitectură.

Aşa cum afirmă istoricul bănăţean Adrian Ardeţ, directorul Muzeului de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş: „zidurile au fost realizate din piatră de carieră fasonată, încăperile aveau un sistem de încălzire prin podea, cu ajutorul unor tuburi de ceramică (procedeul Hipocaustum), iar băile erau izolate cu un amestec special de cărămidă şi mortar prin tehnica „Opus Signium” care nu permitea înfiltrarea apei în ziduri. S-au găsit urmele unei săli de 100 m2, o baie, o piscină, intrarea clădirii, o parte din curtea interioară unde se află canalele de scurgere ale apelor, pavate cu cărămidă şi acoperite la rândul lor cu lespezi de piatră. Printre materialele de construcţie nu se află şi marmura, deoarece cariera de marmură de la Bucova va fi exploatată abia după cucerirea statului dac de către romani. Palatul a fost construit în toamna anului 101 d.Hr şi a fost folosit de împăratul Traian în timpul iernii dintre anii 101-102, înainte de lupta decisivă cu Decebal şi cucerirea de către romani a Regatului Dac.” [Jurnalul de Caraş-Severin, 2009].

Palatul de la Agmonia a fost ridicat de către arhitecţi şi meşteri aduşi din Italia.

Conform izvoarelor istorice privind primul război daco-roman (101-102 d.Hr.), la 25 martie 101, Traian părăseşte Roma şi în fruntea celor 14 legiuni romane cu 150 000 de ostaşi, trece Dunărea pe poduri de vase, prin două locuri: la Lederata, în dreptul vărsării Caraşului în Dunăre, şi la Dierna, la vărsarea Cernei în Dunăre. Prima coloană, sub conducerea lui Traian însoţit de Hadrian, viitorul său succesor, a trecut Dunărea la Lederata. De la Lederata au urmat drumul pe Valea Caraşului până la Arcidava(Vărădia), prin Centum Putea(Surduc) şi Bersobis(Berzovia), apoi prin Aizizis (Ezeriş-Fârliug), Caput Bubali (Păltiniş-Banat)  până  la Tibiscum (Caransebeş).

La Tibiscum, armata lui Traian a făcut joncţiunea cu o a doua coloană de ostaşi romani care au trecut Dunărea tot pe pod de vase la Dierna (Orşova), sub conducerea lui Laberius Maximus.

Traian a sosit pe Valea Bistrei cu gândul să cucerească fortăreaţa  Sarmizegetusa. Însă, din cauza drumului greu şi a  atacurilor triburilor dacice, ofensiva romană s-a oprit pe timpul iernii la  palatul din apropierea castrului Agmonia.

Împăratul Traian preferă să oprească înaintarea şi să lase trupele să se odihnească”, scria Hadrian Daicoviciu în lucrarea sa „Dacii”. Astfel, Traian cu armata sa au petrecut iarna anilor 101-102 în Dacia, urmând să fie reluată ofensiva în primăvara următoare. Până la descoperirea din anul 2009, nu se cunoştea cu precizie locul unde s-a iernat. Prin conservarea şi restaurarea vestigiilor, Palatul lui Traian de la Zăvoi va deveni un obiectiv turistic care va atrage cu siguranţă un număr mare de turişti şi specialişti, dar şi curioşi pasionaţi de istoria daco-romană.

Pons Augusti (Marga)

De la Zăvoi, drumul roman duce la castrul şi podul Pons Augusti (Podul Împăratului) de la vărsarea Nemeşului în Bistra, în apropierea localităţii turistice Marga, distanţa socotită de romani fiind de 8 mile (12 km). Aici a fost un punct vamal pentru toţi cei care treceau din Dacia intracarpatică spre provinciile din sudul Dunării. Vameşii puteau încasa taxe pe mărfuri şi pe călători. Între anii 100-120 d.Hr. strategii romani au construit fortul Margum, de unde provine şi denumirea localităţii.  În imediata apropiere de castrul Pons Augusti, la Voislova, se păstrează o aşezare civilă din perioada romană, unde a fost descoperit un altar votiv dedicat zeului Marte şi un alt altar votiv dedicat zeiţei Nemesis pentru sănătatea producătorilor de burdufuri din Dacia romană. Tot la Marga se pot vedea urme de mine şi flotaţii de aur din vremea romanilor.

Tapae (Bucova)

Drumul roman ajunge la „Porţile de Fier ale Transilvaniei” , după ce trece prin localităţile Bouţari şi Bucova. Aici este localizată aşezarea Tapae unde s-au dat două bătălii răsunătoare între armatele romane şi cele conduse de Decebal în anul 87 d.Hr. împotriva împăratului Domiţian şi în anul 102 d.Hr. împotriva împăratului Traian.

La Porţile de Fier ale Transilvaniei, veche cale de trecere între Banat şi Ardeal, la 700 m altitudine, s-au dus luptele dintre dacii netemători de moarte conduşi de Decebal şi romanii cuceritori conduşi de Traian.

În primul război daco-roman (101-102), de la Tibiscum, armata romană  a înaintat către inima Daciei, străbătând Valea Bistrei, iar lupta s-a dat la Tapae, unde  dacii sunt înfrânţi şi, în urma tratatului de pace încheiat, Decebal este obligat, printre altele, să cedeze romanilor teritoriul Banatului.

 Potrivit istoricului Dio Cassius „la Tapae a avut loc o cumplită bătălie între daci şi romani. Romanii au avut nenumăraţi morţi şi răniţi şi fiindcă nu mai aveau cu ce lega rănile, însuşi Traian nu cruţă nici chiar veşmântul său şi-l tăie, ca să facă din el feşi, iar soldaţilor morţi în luptă porunci să li se ridice un altar.”

Căutaţi urmele acestui altar pentru a localiza definitiv bătălia de la Tapae.   

Până la descoperirea altarului de la Tapae, identificaţi şanţurile şi valurile de apărare ale dacilor în punctul numit „La Şanţuri” şi localizaţi pe Dealul Prigor cariera antică de marmură din perioada romană de la Bucova.

Sarmizegetusa Ulpia Traiana Augusta(Sarmizegetusa)

La 20 mile romane (30 km) de Porţile de Fier ale Transilvaniei şi de antica aşezare Tapae, în depresiunea Haţeg, este capitala Daciei romane „Sarmizegetusa Ulpia Traiana Augusta”.

Capitala romană a fost construită între anii 108-110 d.Hr. şi primeşte numele de Sarmizegetusa, după capitala regatului dac al lui Decebal, Sarmizegetusa Regia, aflată doar la 40 km.

Turiştii care merg pe drumul romanilor din Banat, Tibiscum – Sarmizegetusa, şi trec pragul sitului arheologic din judeţul Hunedoara, vor fi nevoiţi să îşi pună imaginaţia la încercare şi să reconstruiască în minte toate clădirile din care se văd acum doar urme de ziduri: Forumul Roman, unde se luau cele mai importante decizii, atât de strategie militară, cât şi administrative, Palatul Augustalilor, Templul lui Nemesis, unde femeile aduceau ofrande zeiţei, băile cu apă caldă, pavate, cu gresie, în care se relaxau romanii, amfiteatrul cu lojile unde stătea publicul să vadă lupta gladiatorilor cu taurii şi templul mare care vuia de  lume ce intra şi ieşea.

Lasă un răspuns