BANATUL MULTIETNIC
După o zi de drumeţie prin Banatul Montan, căutaţi să profitaţi de oferta de a petrece o „Seară bănăţeană multiculturală”. Nu există în toată Europa o regiune în care etniile să fie atât de „amestecate” ca în Banat. Aici locuiesc în linişte şi bună înţelegere cele 15 comunităţi etnice care caută mereu să cunoască cultura şi limba fiecărei etnii în parte: română, germană, maghiară, croată – craşoveană, sârbă, cehă, slovacă, ucraineană, bulgară, rromă şi celelalte neamuri.
Festivalul Comunităţilor Etnice din Banat a fost iniţiat de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Caraş-Severin, în anul 2000. El a fost conceput ca un festival itinerant, fiind organizat în fiecare an de către o altă comunitate etnică din Banat, într-o localitate stabilită de etnia gazdă. De aceea, în alegerea pachetului turistic pentru vizitarea Banatului Montan este bine să cunoaşteţi unde şi când se desfăşoară acest festival. Oricum, puteţi vedea formaţiile preferate în orice moment, numai să bifaţi din timp opţiunile dorite. Veţi vedea de fiecare dată cele trei momente distincte ale festivalului: parada portului tuturor formaţiilor participante, spectacolul de cântec şi dans al fiecărui ansamblu şi prezentarea unui meşteşug sau a unui obicei autentic tradiţional.
Urmărind spectacolul dat de fiecare formaţie veţi înţelege limba şi cultura fiecărei etnii şi mai ales spiritul Banatului: niciun locuitor din Banat, indiferent de etnie, nu se consideră altceva decât bănăţean şi, totodată, cei care pleacă în altă parte, în România sau în altă ţară, se consideră tot bănăţeni, pentru că s-au născut şi crescut în Banat. Aici, în Banat, s-a creat un model multicultural adevărat în care, în armonie, fiecare etnie a reuşit să-şi păstreze limba şi cultura şi, mai mult, fiecare caută să cunoască cât mai bine valorile celorlalţi.
Oamenii locului, înainte de a fi europeni, sunt bănăţeni !
Veţi simţi că, în Banat, mai frumos răsună doina românească, mai graţios este landler-ul, mai dinamic este ceardaşul şi mai pasionant este kolo-ul. Cântecul popular al oricărei etnii a fost dintotdeauna la el acasă pe plaiurile bănăţene.
Priviţi şi costumele populare ale formaţiilor artistice şi veţi recunoaşte autenticitatea lor.
În întregul Banat Montan cultura fiecărei etnii le-a influenţat pe celelalte. Veţi vedea oraşe-stradă şi sate cu case răsfirate de-a lungul unui râu, cu un singur drum de dus şi cu unul de întors.
Din cultura germană s-a păstrat alinierea caselor la stradă, pe străzi rectangulare şi încrustarea numelui şi a anului zidirii în peretele „de la stradă”. Casele pornind din drum au porţi înalte de 3 ori cât un om şi dau senzaţia de apărare a familiilor de ochii curioşilor. Curţile tradiţionale sunt pavate cu cărămidă şi piatră, pentru a lăsa pământul să respire, şi nu cu ciment, care aduce igrasie în case.
Fiecare piatră din curtea unui bănăţean are rostul ei. De la românii băştinaşi s-a preluat pridvorul (sau „cinda”) care este util pentru ca arşiţa verii să nu „încingă” camerele, iar când plouă „să stai afară fără să te ude ploaia”. Mai mult, majoritatea caselor au pivniţă (un „podrum”) pentru a ţine alimentele şi băuturile la rece. Veţi vedea şi câteva elemente orientale de arhitectură. Multe case sunt placate cu plăcuţe colorate de ceramică, după „un motiv” tradiţional. La Anina-Steierdorf şi Oraviţa veţi vedea la unele case aşa numitele „ferestre spion”, cu un geam scos mult în afara zidului. Acestea erau destinate tinerelor femei ale orientalilor otomani care nu aveau voie să iasă din casă. Apărate de geam, ele puteau urmări viaţa comunităţii. Mai târziu ele au devenit „bârfitoare”, pentru că prin ele bătrânele satului urmăreau tot se întâmplă în sat. Vă vor surprinde doar casele ţiganilor (rromilor) din Banat, care fac notă distinctă. Aceasta pentru că dacă la toţi bănăţenii curtea e un spaţiu intim, la ţigani viaţa se desfăşoară în văzul tuturor, casa fiind în spatele grădinii.
Banatul multietnic şi multicultural cuprinde în principal:
- germani în localităţile „montane”: Reşiţa, Anina, Oraviţa, Oţelu Roşu, Bocşa Montană, Sasca Montană, Ciclova Montană, Rusca Montană, Dognecea, Ocna de Fier, Văliug ş.a.
- croaţi – craşoveni din cele 7 sate: Caraşova, Lupac, Iabalcea, Nermet, Rafnic, Vodnic şi Clocotici;
- sârbi de pe malul Dunării din 14 sate: Lescoviţa, Zlatiţa, Socol, Divici, Şuşca, Belobreşca, Radimna, Pojejena, Măceşti, Moldova Veche, Liubcova, Sviniţa, Dubova şi Eşelniţa.
- pemi – nemţi din cele 3 sate: Gărâna, Brebu Nou şi Sadova Veche;
- pemi – cehi din cele 7 sate: Gârnic, Ravensca, Sfânta Elena, Bigăr, Eibental, Şumiţa şi Ogradena (inclusă în comuna Eşelniţa);
- ucraineni din cele 3 sate: Copăcele, Zorile şi Cornuţel Banat.
Etnia germană. Urmăriţi formaţia cu nume de floare „Enzian” (genţiana), care are un deziderat nobil de păstrare şi conservare a dansului popular german în spaţiul Banatului Montan.
Floarea de „Enzian” este o floare care se regăseşte atât pe meleagurile bănăţene, cât şi în Stiria (Steiermark), landul din Austria – locul de unde au venit majoritatea coloniştilor germani în zona Banatului Montan. Este cunoscut faptul că, în principal, au fost trei mari valuri de colonizare denumite după împăratul din perioada în care au avut loc: caroliană (1718-1740), tereziană (1744 – 1772) şi iosefină, începând cu anul 1782. Printre ultimii veniţi sunt pemii-nemţi din Boemia, care s-au aşezat în Munţii Semenic şi au format satele Gărâna şi Brebu Nou, în anul 1827.
O mare sărbătoare a etnicilor germani din Banatul Montan este „Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, din luna octombrie a fiecărui an, care reprezintă „o punte de legătură între ceea ce a fost şi ceea ce va fi în viitor”, aşa cum spune mereu Erwin Josef Ţigla, preşedintele Forumului Democrat German din Caraş-Severin. Evenimentul se desfăşoară sub forma unui ciclu de manifestări culturale ale etniei germane din acest spaţiu. Ea începe cu „Heimat-ul” – sărbătoarea ţinutului natal, se continuă cu o Sfântă Liturghie la Mănăstirea „Maria Stâncii” în Ciclova Montană şi în celelalte biserici romano-catolice din Reşiţa, Caransebeş, Anina-Steierdorf, Bocşa, Oraviţa, Oţelu Roşu. Celelalte manifestări se desfăşoară atât în oraşele Banatului, cât şi în satele Sasca Montană, Ciclova Montană, Dognecea şi Brebu Nou sub „cununa” prieteniei, stimei şi înţelegerii reciproce: prezentări de carte, expoziţii de pictură şi de fotografii, concerte de promenade ale fanfarelor, programe culturale de dans şi muzică, lansări de CD-uri şi DVD-uri şi întâlniri la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reşiţa,
Momentul culminant este întotdeauna Kirweit-ul (kirchweih-ul, în limba germană) – sărbătoarea hramului bisericii romano-catolice dintr-o localitate.
Kirweit at Gărâna
Kirweit-ul la Gărâna
Ziua de 15 octombrie a fiecărui an este una de mare sărbătoare a hramului Sfintei Tereza de Avila, conform calendarului creştin apusean, a etnicilor germani şi pemi care au trăit sau trăiesc în Gărâna, la 1000 de metri înălţime, în apropierea Vârfului Semenic. Pentru trei zile, Gărâna este plină de viaţă cu sute de oameni localnici şi oaspeţi din Germania şi Austria care s-au întors să-şi vadă locurile natale. E încântător şi emoţionant să vezi „tabloul” unui Wolfsberg (Dealul Lupului) în sărbătoare, la „Kirweit” cum numesc localnicii ruga satului, de hramul bisericii.
Încă de vineri seara este pregătit „Pomul de kirweit” de către tinere şi tineri din Gărâna. Sâmbătă dimineaţa, etnicii satului îmbrăcaţi în portul tradiţional merg la Biserica romano-catolică cu hramul „Sfânta Tereza de Avila”, unde participă la Sfânta Liturghie. După care, pe covor de frunze arămii şi sub un cer senin sau plumburiu, pornesc cu toţii „La Răscruce”, de unde este luat „Pomul de kirweit”. Alaiul, cu fanfara în frunte, cu aromă de mere coapte şi-n aburi de vin fiert, dar, mai ales, cu multă voie bună, se îndreaptă spre centrul satului, la primărie. Aici, lângă biserică se înalţă pomul – ca simbol al fertilităţii, în jurul căruia se cântă şi se dansează.
În timp ce bărbaţii tineri ridică pomul, ceilalţi stau de vorbă şi schimbă impresii, cu bucuria revederii pe feţe. După ce pomul a fost ridicat, bineînţeles, cu pălăria, baticul, sticla de răchie în vârf şi tombolă, oamenii merg la masa de sărbătoare. Ruga se încheie cu tradiţionalul bal atât de mult aşteptat. În zorii zilei de duminică, participanţii se vor retrage spre casele lor sau la pensiunile din sat pentru a avea parte de o zi de odihnă şi relaxare pe mirificele plaiuri ale Muntelui Semenic.
Veniţi în Gărâna la kirweit pentru a trăi sentimentul celui care a plecat în lumea mare pentru un trai mai bun şi s-a întors în locul unde l-au purtat paşii în tinereţe ! Căutaţi să găsiţi „tâlcul” vorbelor spuse de un bătrân pem-neamţ: „Vin de 10 ani la kirweit. Sunt aproape de capătul firului, nu o să renunţ tocmai acum. Îmi place şi-n Germania, dar la Gărâna mă simt „acasă”. Este greu să strămuţi un copac bătrân cu tot cu rădăcini. Chiar dacă se prinde, acesta nu va mai rodi şi nu va creşte atât de frumos ca pe terenul unde a prins viaţă”.[Ţigla I., 2012].
Etnia craşoveană – croată. Priviţi costumele populare deosebite ale craşovenilor din formaţia „Karaševska Zora”. Croaţii – craşoveni au un port unic, bogat în floră şi forme izomorfe. Specificitatea lui este dată de contrastul alb-negru, împletit cu o coloratură discretă. El are la bază portul vechi croat din Bosnia, locul de unde au venit, în trei valuri, începând cu anul 1332. „Dacă au plecat din calea turcilor musulmani sau din cauza despoţilor ortodocşi sârbi, craşovenii aşezaţi pe Valea Caraşului au perceput aceste locuri ca pe un spaţiu securizat în raport cu trăsăturile lor etnice, de limbă şi de religie.” [Deleanu M.M., 1999].
Costumul popular craşovean
Costumul femeiesc | Costumul bărbătesc |
1.Salbă şi pieptănătură specifică; 2. Cămaşă cu o cusătură care simbolizează flora şi fauna locală prin „brazi” şi „şliuke”; 3. Opreg de culoare neagră; 4. Poale albe; 5. Papuci sau sandale. | 1. Pălărie neagră; 2. Cămaşă cu o cusătură neagră la guler şi la mâneci şi laibăr cu lucrătură manuală pe fond alb; 3. Cingătoare multicoloră; 4. Izmene lungi cu broderie; 5. Pantofi |
Etnia sârbă. Prindeţi-vă în dansurile sârbeşti ale formaţiei „Înfrăţirea” din Moldova Nouă condusă de Sava Constantinovici şi învăţaţi „sârba bănăţeană”:
Asta-i sârba sârbilor Sârba bănăţenilor, Sârbă mândră legănată, C-aşa-i din bătrâni lăsată. | Asta-i sârba din bătrâni Cum se joacă la români, Joacă tineri şi bătrâni Joacă toţi sârba de mâini. |
Cu sârbii din tot Banatu’ / Cântă şi dansează tot natu’. | |
Praznicul casei la sârbii de pe Clisura Dunării
În satele sârbeşti de pe Clisura Dunării, fiecare casă are un sfânt pe care-l prăznuieşte în fiecare an. Acest obicei foarte vechi, specific etniei sârbe, este cunoscut sub numele de praznik sau svetac (svetaţ = sfânt), ambii termeni sunt de origine slavă, care au pătruns în limba română ca: praznic, sfânt. Pregătirile pentru praznic încep din timp pentru a se asigura tot ce trebuie pentru această zi: mâncare, băutură şi ceremonie (vin roşu, tămâie, colacul special de praznic ş.a). Întreg ritualul şi masa se ţin obligatoriu, în camera de oaspeţi, adică în cea mai mare şi cea mai frumoasă cameră din casă, în care este atârnată pe peretele dinspre răsărit icoana sfântului protector. În trecut, praznicul se ţinea trei zile: prima de sfinţire a casei, a doua pentru sărbătoarea sfântului şi sănătatea familiei şi a treia pentru morţii casei.
Etnia cehă. Dacă preferaţi programul formaţiei „Boema”, din Gârnic, veţi putea participa la balul de Făşang al pemilor-cehi care trăiesc în cele şase localităţi din partea sudică a Banatului Montan. Ei au venit în Banat începând din anul 1823 în două valuri de colonişti care aspirau la o viaţă mai bună. Primul val (1823-1825) a fost adus cu căruţe şi pe jos prin stepa maghiară, iar cel de-al doilea val (1826-1830) a venit cu vaporul de la Viena la Baziaş.
Făşangul la Gârnic
Făşangul este sărbătoarea-carnaval pe care aproape toate etniile din Banat o ţin la intrarea în postul Paştelui. Este perioada în care se dă lupta între anotimpuri: iarna nu vrea să plece, primăvara nu are puterea să vină. Sărbătoarea are atât elemente comune în toate satele, dar şi anumite deosebiri. Ea ţine cel puţin două zile, duminică şi luni, la „Lăsatul secului”. De aceea, la Gârnic şi-n toate satele cehe se mai numeşte Masopust-ul, lăsatul de carne. Alaiul cu măşti va colinda tot satul cu fanfara în frunte.Veţi vedea: masca ursului, masca maimuţei, masca cornilor şi brenta.
Sărbătoarea se încheie cu balul de Făşang. La etniile germană şi maghiară are loc balul mascat. Etnia germană are în prima zi „Sărbătoarea tăiţeilor”, iar în ultima zi „Sărbătoarea gogoşilor”. La băştinaşi balul este „cu strigături”.
Etnia ucraineană. Tăietorii de lemne ucraineni au venit şi şi-au întemeiat gospodării în cele trei sate din Banatul Montan în perioada 1906 -1910. Timp de un secol şi-au păstrat cultura spirituală după stilul vechi. Obiceiurile sunt promovate prin formaţia culturală „Alunul verde” din Copăcele şi cele din Cornuţel Banat şi Zorile.
Viflaemul – colinda bisericească din Cornuţel Banat
Grupul de colindători trece din casă în casă toată Noaptea de Ajun, timp în care gospodarii servesc mâncăruri de post: sarmale de post, ciuperci, colţunaşi, cartofi fierţi, grâu fiert şi compot de fructe de pădure.
Etnia rromă. Ţiganii din Banatul Montan au venit de foarte departe, unii spun din India, alţii din Egipt. Ei îşi duc mereu trecutul în spate ca şi cum el ar fi mereu prezent, aşa cum este şi mesajul în cântecele formaţiei„Porumbeii de aur” din Oraviţa:
Făureşte metalul, făureşte-l cu tărie, Făureşte numai aşa cum ţiganul ştie. | Sărac în toate şi cu inima-n tăcere, Inimă rănită şi plină de durere ! |
Etnia maghiară. Prin Asociaţia Culturală „Platanus”, etnia maghiară organizează în fiecare primăvară Balul Fârşangului cu alaiul măştilor, iar în fiecare toamnă Balul strugurilor. După ce veţi participa la „festivalul etniilor”, sigur veţi spune ca turişti: Bine că aţi rămas în Banat, că avem unde venii!