Mănăstirea Almăj – Putna este „Putna bănăţeană” sau mănăstirea lui „Putneanul” după „amprenta” pe care a lăsat-o în tradiţia locului viaţa monahală a călugărului Pahomie Putneanul, plecat din Ţara Almăjului la Mănăstirea Putna din Moldova. Se spune că prin secolul al XVII-lea, un credincios din Almăj, dorind să ducă o viaţă de călugăr şi însetat după mântuire „ca un cerb la izvoarele apelor”, a plecat în Moldova la Mănăstirea Putna, ctitoria voievodului Ştefan cel Mare. După multe osteneli călugăreşti, la luat calea Muntelui Athos (Grecia), unde a nevoit aproape 18 ani. Spre sfârşitul vieţii sale, cuviosului călugăr i s-a arătat în vis Maica Domnului şi l-a îndemnat să se întoarcă pe plaiurile natale pentru a veni în sprijinul credincioşilor ortodocşi care, în acea perioadă, erau prigoniţi de „valul catolic” al stăpânirii străine.