Hram: Sfinţii Mihail şi Gavril (8 noiembrie) şi Sfânta Treime
Anul întemeierii: 1453
Stareţă: Teodora Angheluţă
Viaţă de obşte: mănăstire de maici
Cazare: pensiunile de la Cazane
Născută şi ucisă de mai multe ori, „mănăstirea de sub apă” şi-a găsit „locul sub cerul lui Dumnezeu” la Cazanele Mici ale Dunării sub privirea de veghe a Regelui Decebal şi sub ocrotirea Împăratului Traian, prin Tabula Traiana.
Mănăstirea Mraconia este „mănăstirea de sub apă” care şi-a găsit „locul de sub cerul lui Dumnezeu” la 12 km de Orşova, în Cazanele Mici ale Dunării.
„Născută şi ucisă de mai multe ori, mănăstirea se înfăţişează astăzi, de dincolo de moarte, ca o certitudine a credinţei, nădejde a Învierii şi temelie a dragostei”, aşa cum spune maica stareţă Teodora Angheluţă.
Valea Mrăcunei este alături de Peştera Veterani din Cazanele Mari una dintre vetrele unde au nevoit sihaştri încă de la începutul celui de-al doilea mileniu. Aici, în valea întunecoasă (cuvântul slav „mrăcunea” înseamnă „loc ascuns, întunecos”) a fost o mică biserică de lemn unde sihaştrii se adunau pentru rugăciune. După luptele de la Kossovo (1389) şi de la Vidin (1393), când turcii ocupă Serbia şi Bulgaria, mai mulţi călugări s-au retras pe valea râului Mrăcunia şi au zidit o biserică de piatră în locul celei de lemn şi au transformat mica sihăstrie în mănăstire cu viaţă de obşte.
Atestată documentar din anul 1453, Mănăstirea Mraconia a cunoscut toate vitregiile istoriei, începând de la pustiirea năvălitorilor, plata peşcheşului, distrugeri străine şi până la a fi înghiţită de apă. Mănăstirea iniţială a fost „rezidită” din temelie în anul 1523 de către banul Severinului Nicolae Gârlişteanu, considerat ctitorul bisericii. Ea a primit atunci hramul „Sfântul Prooroc Ilie”. Fiind aşezată în calea turcilor, mănăstirea a fost distrusă în războiul dintre austrieci şi turci din anii 1788-1792. Nu se cunoaşte cât de departe s-a ajuns cu reconstrucţia mănăstirii de la Ogradena Veche, începând cu anul 1931, prin grija monahului Alexe Udrea, însă se ştie că zidurile ei au fost acoperite de apele lacului Porţile de Fier în anul 1968.
Noua biserică a Mănăstirii Mraconia a fost ridicată între anii 1993-2000, pe malul stâng al Dunării, în locul numit „La Balon” – un punct de observaţie şi dirijare a vaselor la Cazane, unde, prin îngustimea din loc în loc a fluviului, nu puteau trece simultan două vase. Biserica are formă de „cruce” cu pronaos, naos şi altar. Lăcaşul sfânt are pridvorul deschis spre Dunăre şi contrafortul spre abruptul Munţilor Almăjului. Dacă o vedeţi dinspre apă, veţi avea senzaţia că sunteţi în faţa unei mănăstiri de pe Muntele Athos, clădită pe stâncă şi fundaţie de piatră ce opresc valurile Dunării fără a clinti cu nimic din temelie. Din anul 2008, Mănăstirea Mraconia este una de maici şi are două hramuri: „Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavril” şi „Sfânta Treime”. Rugăciunile făcute la Mănăstirea Mraconia vă poartă noroc tot anul, datorită „trifoiului cu patru foi” sub care se văd ruinele vechiului locaş, când Dunărea scade.