Hram: Cuvioasa Paraschiva (14 octombrie)
Anul întemeierii: 1994
Stareţă: Dimitria Iosif
Viaţă de obşte: mănăstire de maici (56)
Cazare: 8 persoane
Mănăstirea Nera, aşezată la 20 km de Oraviţa, este locul unde viaţa monahală intensă se împleteşte cu îndeletniciri curate în atelierele de pictură, litografie, muzică psaltică, sculptură în lemn şi de apicultură în stupina mănăstirii. Sunt tot mai mult cunoscute produsele tămăduitoare din plante naturale realizate de măicuţe.
După a doua zi de pelerinaj, se poate rămâne peste noapte la Pensiunea Căuniţa, pe malul Dunării. A treia zi, de dimineaţă, se va relua călătoria pe drumul naţional DN 57, spre Moldova Nouă. Se urcă serpentinele până la Piatra Albă din Munţii Locvei,după care se coboară spre Naidăş şi, de aici, mai departe, spre Oraviţa.
A treia zi de pelerinaj:
Mănăstirea Nera–Mănăstirea Călugăra–Mănăstirea Vasiova–Mănăstirea Brebu
Mănăstirea Nera este una din mănăstirile din Banat care urmează „dreapta credinţă” a vechilor sihăstrii din jurul Oraviţei care au existat între secolele XI-XIV: Ilidia şi Vărădia. Aşezată în mijlocul naturii, pe malul stâng al râului Nera, în apropierea localităţii Slatina Nera, Mănăstirea Nera este cea mai mare din Banat, cu aproape 60 de călugăriţe care trăiesc după rânduiala de deplină nevoire şi apropiere de Dumnezeu: trudă multă, rugăciune continuă şi hrană puţină.
Piatra de temelie a mănăstirii a fost aşezată la 14 octombrie 1994 de către episcopul de atunci al Caransebeşului, Emilian Birdaş, având ca ctitor pe doctorul Chirilă Ioan, originar din Slatina Nera, şi Asociaţia Cristiana din Bucureşti.
Biserica mănăstirii închinată „Sfintei Cuvioase Paraschiva” este construită în stil moldovenesc, „împletită” din lemn de meşteri din Piatra Neamţ.
Mănăstirea Nera este tot mai cunoscută nu doar pentru viaţa monahală intensă care sălăşluieşte în ea, ci şi pentru „leacurile” din plante naturale, zămislite de măicuţe prin muncă şi rugăciune pentru tratament, dar şi pentru consum.
Culese din flora spontană a Parcului Naţional „Cheile Nerei – Beuşniţa” , plantele sunt toate ecologice, crescute departe de orice sursă de poluare. Fiecare floare este luată şi verificată cu multă migală şi răbdare de măicuţe. Apoi, în pivniţele mănăstirii, după reţete călugăreşti tradiţionale, se prepară produse cu adevărat tămăduitoare, de la gem de afine şi oţet de mere cu miere, până la alifii de tătăneasă şi sirop de pătlagină. Având ca duhovnic pe părintele Teofan, măicuţele cu sufletul plin de bucurie, chipul senin şi mereu cu zâmbetul pe buze sunt nişte „îngeri” transparenţi care străbat prin aerul din jurul mănăstirii şi emană un miros de flori de câmp şi smirnă. În scurt timp, alături de mănăstire va fi o „clinică oncologică” cu „Sfinţii doctori fără de arginţi” şi tratamente cu produse naturale de la „farmacia verde” a mănăstirii, pentru vindecarea oamenilor atât trupeşte, cât şi sufleteşte.