CRUCEA EROILOR BĂNĂŢENI
Venind dinspre Timişoara sau Reşiţa, când ajungeţi în Caransebeş pe podul de peste râul Timiş, luaţi linia de privire trasată de vârful crucii de la intrare cu vârful crucii aurite de pe catedrală şi veţi vedea Crucea Albă de pe Muntele Mic.
Luminile crucii–monument de pe Muntele Mic se văd în nopţile senine din oraşele Caransebeş, Lugoj sau chiar din capitala Banatului, municipiul Timişoara.
Crucea Albă de pe Muntele Mic este un altfel de monument ridicat în memoria grănicerilor bănăţeni şi un simbol al voinţei bănăţenilor de a fi liberi. El nu a fost ridicat într-o piaţă de oraş, ci în mijlocul naturii, pe creastă de munte, unde fiecare om, ca drumeţ sau pelerin, poate cugeta cel mai bine despre viaţă şi rosturile ei, acolo unde strămoşii gugulanilor s-au retras din calea vitregiilor şi, în timp, şi-au format spiritul de credinţă într-un singur D-zeu pentru a putea supravieţui.
„Cine doreşte să se reculeagă în spaţiul sfinţilor al Schitului „Sf. Ilie” de pe Muntele Mic, ori să se bucure de frumuseţea singuratică a înălţimilor, vegheate de statuia albă şi zveltă a noii cruci, o poate face urcând cu telescaunul de la Borlova, în toate anotimpurile de peste an.” [Irimia N., 2012].
Vechea cruce-monument a fost ridicată în anul 1936. Iniţial s-a dorit ridicarea unei cruci de beton armat înaltă de 25 m, luminată electric, în amintirea eroilor grăniceri bănăţeni căzuţi în războiul pentru Marea Unire din 1918. Lipsa drumului de acces la Muntele Mic şi alte greutăţi de ordin tehnic au determinat însă renunţarea la această soluţie foarte îndrăzneaţă. Se alege varianta unei cruci de lemn din 8 tulpini de brad, selecţionate din pădurea de protecţie din apropiere. Tulpinile au fost doborâte şi curăţite la faţa locului. Transportul la amplasament s-a produs pe zăpadă, în decembrie 1935, cu ajutorul mai multor perechi de cai.
În primăvara anului 1936, pe amplasamentul din Cleanţul Găinii (1625 m) a fost montat un grătar din profile de fier, de 250 x 100 cm, iar în jurul lui a fost ridicată o schelă, prin interiorul căreia au fost trase cu trolii şi scripeţi, una câte una, cele 8 tulpini de brad depozitate pe costişa de la baza cleanţului.
Pe grătar, cele 8 tulpini au fost dispuse două câte două, într-un ansamblu de 4 perechi, legate între ele cu armături metalice şi buloane.
Odată terminat montajul şi înainte de îndepărtarea schelei, s-a procedat la ancorarea definitivă a întregului ansamblu, într-un echilibru perfect pe verticală, cu ajutorul a 4 cabluri puternice din oţel.
La data de 12 iulie 1936, cu prilejul inaugurării staţiunii Muntele Mic, crucea monument şi celelalte construcţii din staţiune, au fost sfinţite de un sobor de preoţi în frunte cu IPS Vasile Lăzărescu, episcopul Caransebeşului.
Vechea cruce monument din lemn a rezistat tuturor vicisitudinilor vremii, timp de 67 de ani, până la 4 octombrie 2003, când, ostenită de vreme şi cu baza putrezită, a fost coborâtă de pe postament, însă nu înainte de a se fi ridicat alta, din oţel.
Noua cruce-monument de pe Muntele Mic, din oţel, are 27 m şi este amplasată pe Cleanţul Găinii tot la o altitudine de 1625 m. Ea a fost realizată la societatea Energomontaj Timişoara, după un proiect IPROTIM Timişoara, în care partea de arhitectură a fost realizată de arhitect Mircea Belaiu, iar structura de rezistenţă a fost proiectată de dr. ing. Victor Marinov, pentru condiţii date de mediu. Transportul crucii de oţel pe munte s-a făcut cu o platformă până în Valea Craiului, iar de aici pe o tanchetă pe drumul de munte, în toamna anului 2003. Montajul ei pe fundaţia realizată de Hidroconstrucţia Caransebeş s-a finalizat la 4 octombrie 2003, iar sfinţirea a avut loc la 14 octombrie 2003 de un sobor de preoţi sub grija IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului. Au urmat apoi lucrările de amenajare a platoului crucii şi a drumului de acces la monument, finalizate în anul 2006.
Crucea-monument a devenit un simbol al spiritualităţii şi al turismului bănăţean, un obiectiv admirat şi vizitat de toţi turiştii care vin pe Muntele Mic.
În orice anotimp, turiştii cazaţi în cabanele şi hotelurile de pe Muntele Mic ies afară la căderea nopţii, să admire silueta înaltă, impresionantă a crucii, adesea prinsă-n jocurile de lumini ale nopţii cu lună.
În fiecare an, la 14 septembrie, de „Ziua Sfintei Cruci”, se organizează pelerinajul la Crucea Albă de pe Muntele Mic, unde la baza crucii se adună sute de credincioşi care ascultă cu evlavie slujba religioasă, după care petrec ore de puternică revelaţie în faţa unor peisaje de vis. Seara se atinge perfecţiunea divină. Cerul înstelat şi răsăritul de lună sunt receptate ca un spectacol de mare încântare sufletească şi de afirmare a puterii lui D-zeu. Privind bolta cerească, luminile aştrilor au sclipiri intense, accentuate, care oferă o mai uşoară percepere a imensităţii şi distanţelor din univers.
Crucea iluminată de la temelie spre vârf se proiectează pe acest fundal astral, aproape ireal, magnific, înnobilând cu mândrie şi satisfacţie, în vibraţii ale unei adevărate ode a bucuriei, pe cei care vin pe Muntele Mic.