MONUMENT UNIC ÎN LUME (1937)
Banatul Montan este singurul loc din lume unde există un monument al turismului. A vizita Monumentul Turismului, simbol al dragostei pentru natură, pentru turism, înseamnă întotdeauna o evadare spre un pic de fericire.
La Monumentul Turismului se poate ajunge foarte uşor pe drumul naţional DN 68 Caransebeş-Haţeg, până la Voislova şi de aici pe şoseaua asfaltată sunt 7 km până la monument, iar după alţi 12 km se ajunge la cariera de marmură.
Iniţiativa construcţiei Monumentului Turismului aparţine Clubului Turistic Bănăţean din Caransebeş (CTB) şi s-a născut din dragoste pentru natură şi drumeţie. Într-o zi a anului 1936, în jurul unui foc de tabără, câţiva bărbaţi înţelepţi s-au hotărât să ridice aici un monument de marmură pe care să-l închine turismului. Nu a fost nici întâmplare, nici vreo modă sau ambiţie de faptă lăsată în neuitare. Voinţa lor a fost să ne facă să înţelegem că turismul, în Banat şi-n întreaga Românie, este o bogăţie atât de mare încât, chiar dacă se exportă, ea rămâne totuşi acasă.
„În anii ’30 ai secolului al XX- lea, Rusca Montană şi Ruschiţa constituiau una din preferinţele membrilor CTB, mai ales prin cariera de marmură, pădurile de rară frumuseţe, pescuitul la păstrăvi şi lipani, vânătoarea, ca şi culesul de ciuperci şi fructe de pădure, totul completat cu uşurinţa accesului: 40 de minute cu trenul din Caransebeş la gara Voislova şi în continuare cu trenul forestier 7 km până la Rusca Montană şi încă 12 km la Ruşchiţa, pe un traseu de vis, pe lângă apa de munte. Motivaţiile drumeţiilor erau diverse: pescuit, vânătoare, cure de aer, soare, odihnă. Se formau grupuri de acasă sau din gări, pe tren, spontan sau după prietenii sau preferinţe. O astfel de asociere o forma şi grupul dominat de CTB, aflat mereu prezent în numeroase excursii organizate de comitetul său de conducere.” [Hamat C., 2004]
În aceste împrejurări s-a născut ideea construcţiei unui monument dedicat turismului. Ioan Bibel, proprietarul carierei de marmură, s-a oferit să pună la dispoziţie marmura necesară, iar din partea CTB, lucrarea a fost urmărită de Vasile Magdaş, şeful ocolului silvic Rusca Montană. Execuţia monumentului a început în anul 1936, montarea pe amplasament iniţial a avut loc în primăvara anului 1937, iar inaugurarea la 1 august 1937, în locul numit „Şapte Izvoare”, pe drumul dintre Ruschiţa şi Vârful Padeş (1374 m) – cel mai înalt vârf din Munţii Poiana Ruscăi.
„La „Şapte Izvoare” de la Ruschiţa se organizau admirabile mese câmpeneşti, în mijlocul turiştilor aflându-se nu odată, importante personalităţi ale vieţii publice.” [Hamat C., 2004]
A venit războiul şi după aceea o nouă realitate a României, cu evenimente noi şi oameni noi. Monumentul Turismului cade în uitare, nu este îngrijit şi aflat la margine de pădure, este năpădit de vegetaţie şi ascuns de privirile oamenilor.
Un prim pas de reabilitare a fost în anul 1976 când s-a urmărit prin Oficiul Judeţean de Turism Caraş-Severin (OJT) alocarea unor fonduri pentru construcţia unei cabane lângă monument. Nu s-a mai făcut nimic, pentru că a urmat perioada anilor ’80 de „restrişte” din turismul românesc, când încep restricţiile de benzină (duminica se circula alternativ după numărul par sau impar al maşinii), ultima comandă era la ora 21, închiderea localurilor la ora 22, reţetele culinare au fost schimbate pentru „o alimentaţie ştiinţifică” necesară omd-ului (omului multilateral dezvoltat !).
La 9 august 1984, monumentul este mutat de pe amplasamentul de la Ruschiţa la intrarea în Rusca Montană, în locul numit „Pârâul Mare”, unde se află şi astăzi, la iniţiativa inginerul Frank Walter, şef de ocol silvic din Rusca Montană, din grijă pentru soarta monumentului şi în semn de omagiu pentru predecesorul său ing. Vasile Magdas, autorul frumoaselor versuri de pe monument.
Noul amplasament, în buza unui deal, lângă un fir de apă limpede, îi asigură protecţie şi mai ales o bună vizibilitate, fără a-l scoate din mediul geografic în care a fost conceput.
Din acea clipă, monumentul trăieşte o a doua tinereţe, fiind împrejmuit cu gard de lemn, în stil bănăţean. În spatele gardului, pe versant, au fost plantaţi puieţi de brad, iar în faţa lui sunt mereu amenajate straturi de flori.
În 1997, când s-au împlinit 60 de ani de la inaugurarea monumentului, a fost organizată o sărbătoare demnă de valoarea acestui adevărat simbol al turismului. Tot atunci, s-a reuşit editarea unei mărci în cadrul unei emisiuni filatelice pe tema monumentului. Din păcate, aşa cum spune profesorul Viorel Florea, om al locului şi mare iubitor al acestor meleaguri bănăţene, „pentru ca cineva să nu se facă de râs că a tipărit aşa „bâzdâganie”, s-a „omis” numele „Monumentul Turismului”, din neînţelegerea a ceea ce înseamnă el cu adevărat.”
După această aniversare, în luna august a fiecărui an, la Rusca Montană, se ţine „Ziua Monumentului Turismului” – o adevărată sărbătoare pentru ruspercăni şi turişti, ajunsă la ediţia a XV-a (2012). Totul se desfăşoară în jurul unui foc de tabără, ca şi-n anul 1936, când s-a născut ideea de a ridica acest monument. Sunt peste 75 de ani de atunci. De aceea, ca iubitori de drumeţie şi natură, căutaţi să ajungeţi la această manifestare a bănăţenilor faţă de un monument unic în lume, care îndeamnă fiecare turist să-şi iubească semenii şi să ocrotească tot ceea ce natura, dar şi mâna omului a creat. Faptul este surprinzător şi pe măsura percepţiei sale chiar extraordinar şi astăzi, când, în Banatul de munte, turistul poate spune:
„Verde crud, verde crud … Mugur alb, şi roz şi pur, Vis de-albastru şi de-azur Te mai văd, te mai aud !
| Oh, punctează cu-al tău foc, Soare, soare … Corpul ce întreg mă doare, Sub al vremurilor joc.”
(George Bacovia – Note de primăvară) |
Monumentul Turismului nu este o simplă atracţie, o curiozitate la care vii şi pleci, trăgând încă o linie pe „răbojul” obiectivelor turistice vizitate. El este un simbol al adevărului scris pe „pieptul” lui. Străduindu-ne a înţelege chemarea ca, la hotarul dintre preocupările şi frământările noastre şi creaţia naturii, „să aruncăm necazul şi patima urii, să desprindem din tainele firii scânteia divină, virtutea iubirii”. Vom găsi cu adevărat sensurile reale ale recreaţiei prin turism în mijlocul naturii, aşa cum ne îndeamnă versurile de pe frontispiciul monumentului:
„Turistule, ajuns sub poala pădurii, Aruncă necazul şi patima urii. Încearcă să prinzi din legile firii Scânteia divină: virtutea iubirii.” |
Cuvintele se pot constitui în cele mai frumoase versuri pentru orice imn adevărat al turismului românesc !
Monumentul Turismului este alcătuit din 8 blocuri de marmură albă de Ruschiţa şi este aşezat pe un soclu sub formă de prismă patrulateră regulată cu latura bazei de 80 cm şi înălţimea de 40 cm. Turnul monumentului este constituit din trei blocuri, sub formă de trunchi de piramidă patrulateră regulată cu baza inferioară de 62 cm, iar cea superioară de 50 cm.
Înălţimea totală a turnului monumentului este de 190 cm.
Pe corpul din mijloc sunt înscrise în marmură versurile lui Vasile Magdaş cu truda celor care au realizat monumentul: Isac Rădulescu, Pavel Goanţă, Alexandru Andrei, Vasile Magdaş, Ioan Bibel. Pe corpul superior este dăltuită în semicerc inscripţia „MONUMENTUL TURISMULUI”, urmată orizontal de iniţialele C.T.B. ale Clubului Turistic Bănăţean şi de anul 1936, anul începerii lucrărilor de sculptură în marmură. Pe rândul următor este scris: „Ridicat de Clubul Turistic Bănăţean Caransebeş”. Urmează două corpuri de legătură sub formă de prismă patrulateră regulată, una cu baza de 55 cm şi înălţimea de 10 cm, cealaltă cu baza de 45 cm şi înălţimea de 20 cm. Corpul următor este sub formă de emisferă cu diametrul de 30 cm şi înălţimea de 30 cm, din care ţâşneşte o flacără simbolică cu lungimea de 30 cm, flacăra iubirii pentru oameni şi pentru natură.
Întreg monumentul are o înălţime de 3,40 m.
Parafrazându-l pe Eminescu, se poate spune că Monumentul Turismului: „este pe când se zăreşte” şi nu ne aduce bani, pentru că unii nu-l văd, în timp ce „monstrul” de la Look Ness „pe când nu era nici nu este”, dar aduce englezilor bani cu roaba şi cercetări, scufundări, dezbateri, supravegheri, ipoteze, confirmări.
Pentru a fi cunoscut în lume, Monumentul Turismului va fi an de an îmbrăcat în „ţoale noi” (haine noi) cu „o alegorie” cu tema turistică care va contribui la o mai bună evidenţiere a personalităţii monumentului. De asemenea, se va deschide o alee în dreapta monumentului, pe curba de nivel la capătul acesteia va fi un popas turistic şi chiar un complex cu locuri de campare în liziera pădurii.
Deşi multe s-au schimbat în zonă, locurile au rămas la fel de primitoare. Albul marmurei, apa cu păstrăvi, aerul curat şi puternic ionizat, liniştea pădurii, toate te îndeamnă să vii în „Sinaia Banatului”, cum mai este numită Valea Ruscăi.
Şi nu uitaţi să puneţi o floare la Monumentul Turismului, ca mărturie a iubirii voastre pentru natură şi semeni, pentru turism.