Muzeul de locomotive cu abur din Reşiţa

Interesant

Locomotiva „Resicza” (nr.2) –  prima locomotivă construită la uzinele din Reşiţa, în anul 1872, după modelul locomotivei „Szekul” (nr.1), adusă din Viena, în anul 1871.

Descriere

 Muzeul are 16 locomotive, dintre care 13 sunt fabricate la Reşiţa:

1. Locomotiva Resicza  de ecartament îngust (948 mm) – St.EG Reşiţa                            -1872

2. Locomotiva CFU 28  de ecartament normal (1435 mm) – MAV Budapesta                  -1900

3. Locomotiva CFF de ecartament îngust (760 mm), nr.704 209 – St.EG Viena                -1917

4. Locomotiva CFR de ecartament normal (760 mm), seria 50 025 – St.EG Viena            -1921

5. Locomotiva „Principesa Elena” de ecartament îngust, nr.704 402    – UDR Reşiţa         -1925

6. Locomotiva CFR de ecartament normal (1435 mm), seria   50 378 – UDR Reşiţa         -1930

7. Locomotiva CFR de ecartament normal (1435 mm), seria 230 128 – UDR Reşiţa         -1933

8. Locomotiva CFR de ecartament normal (1435 mm), seria 142 072  – UDR Reşiţa         -1939

9. Locomotiva CFR de ecartament normal (1435 mm), seria 131 003 – UDR Reşiţa         -1940

10.   Locomotiva CFF de ecartament îngust (760 mm), nr. 704 404       – UDR Reşiţa         -1944

11.   Locomotiva  CFU 29 de ecartament normal (1435 mm) –SOVROM Metal Reşiţa      -1952

12.   Locomotiva CFR de ecartament îngust, nr. 764 103–SOVROM Metal Reşiţa              -1952

13.   Locomotiva CFU 14 de ecartament normal (1435 mm) –SOVROM Metal Reşiţa       -1954

14.   Locomotiva CFR de ecartament normal (1435 mm), seria 150 038 –C.M. Reşiţa      -1955

15.  Locomotiva CFR de ecartament îngust, nr. 764 001- C.M.Reşiţa                                    -1958

16.   Locomotiva CFR de ecartament îngust (760 mm), nr. 764 493 – C.M. Reşiţa             -1959

 

Călătorii ajunşi în Reşiţa vor descoperi cu uimire în zona Triaj a oraşului un muzeu amenajat în aer liber, cel al locomotivelor cu abur.

Muzeul a fost inaugurat în 1972, atunci când UCM Reşiţa a sărbătorit împlinirea a 100 de ani de la pornirea în cursă a celei dintâi locomotive cu aburi „Resicza”, fabricată în Reşiţa, la 6 septembrie 1872. 

Cele 16 locomotive cu abur, trase pe linie moartă în singurul muzeu de acest fel din România, reprezintă un punct de atracţie pentru turiştii care vin în Reşiţa sau aflaţi în trecere spre staţiunile montane de pe Semenic. Locomotivele, ca şi furnalele, au constituit emblema oraşului-fanion al metalurgiei româneşti timp de aproape un secol.

La Reşiţa, între anii 1872 şi 1964, timp de 92 ani, s-au fabricat 1461 de locomotive cu abur, de diferite tipuri, puteri şi dimensiuni, cu ecartamente între 600 şi 1542 mm, utilizate în trecut pe căile ferate  pentru călători, uzinale şi forestiere.

Vedeta expoziţiei este locomotiva „Resicza”, una din primele trei locomotive –Resicza, Bogsan şi Hungaria – fabricate la Reşiţa, după modelul adus de la Viena, în anul 1871, locomotivă numită „Szekul”. Aducerea acestei locomotive de la Viena la Reşiţa a reprezentat în sine o mare aventură. Ea a fost transportată pe Dunăre până la Baziaş, apoi pe linia ferată de la Baziaş la Oraviţa, iar, în final, pe o platformă trasă de 36 perechi de boi, de la Oraviţa la Reşiţa. Locomotiva a primit numărul 1 de circulaţie dar, conform tradiţiei timpului (ca şi la vapoare!), a continuat să-şi păstreze şi un nume. Orice vizitator poate auzi de la inginerul Dan Perianu povestea recuperării şi aducerii în muzeu a locomotivei „Resicza”: „Salvarea de la casare a fost un miracol; ea a fost găsită în anul 1957, de pe o linie uzinală din Câmpia Turzii, unde era folosită ca generator staţionar de aburi; în anul 1961 a fost adusă la Reşiţa şi din 1972 locomotiva şi-a găsit odihna binemeritată în muzeu”. [Perianu D., 2000].

Dacă la vremea lor locomotivele erau „un simbol al vitezei”, acum fiecare locomotivă din muzeu se înfăţişează cu o anumită graţie, ca o bijuterie a tehnicii şi industriei bănăţene.

Totodată, muzeul în aer liber de locomotive cu abur este unic în Europa prin faptul că aproape toate exponatele sale sunt fabricate în locul unde este şi muzeul, oraşul Reşiţa.

El reprezintă o filă din istoria unei aşezări care a cunoscut şi vremuri de adevărată măreţie, şi priorităţi pentru partea de Europă aflată „la răsărit de Viena”:

  • 1771, la 3 iulie, se aprinde la Reşiţa flacăra industriei metalurgice;
  • 1851, este anul în care uzinele din Reşiţa fabrică primele şine de cale ferată;
  • 1854, la 20 august, se dă în folosinţă cea dintâi cale ferată din România: Oraviţa – Baziaş;
  • 1863, la 15 decembrie, se pune în funcţiune prima şi cea mai frumoasă cale ferată montană de pe teritoriul României: Oraviţa – Anina;
  • 1870, la Reşiţa se produc primele bandaje şi osii de locomotive;
  • 1871, se aduce de la Viena la Reşiţa locomotiva model „Szekul”;
  • 1872, la Reşiţa se fabrică primele trei locomotive cu abur din România;
  • 1873, se duce de la Reşiţa la Viena locomotiva „Hungaria” pentru expoziţie;
  • 1955, în toamna acestui an, la Reşiţa se fabrică locomotiva cu nr. 1000;
  • 1964, la Reşiţa încetează fabricaţia de locomotive cu abur.

Din cele 16 locomotive prezente în muzeu, 13 locomotive au fost fabricate la Reşiţa, marcând cele două etape distincte de fabricaţie. Prima etapă este cea a  St.E.G-ului, între 1872 şi 1898, când s-au realizat 9 locomotive, în 3 tipuri constructive. Ele se foloseau pe căile ferate uzinale şi miniere din Banat.

A doua etapă, cea a fabricii de locomotive UDR, când, din 1925 până în 1964,  s-au realizat 1452 de locomotive în 24 de tipuri constructive. Primele două locomotive ale noii fabrici, realizate în 1925, au fost denumite „Principele Carol” şi „Principesa Elena” şi au circulat în zona Anina până în anul 1970. Una a fost casată, iar cealaltă este şi astăzi la muzeu. Locomotiva „Principesa Elena” (nr.704 402) constituie prin vechimea şi performanţele sale o altă atracţie a muzeului. Ea a luat medalia de aur la Expoziţia Internaţională a Tehnicii de la Bucureşti din anul 1926.

Aşa cum ideea de a crea muzeul s-a născut din iniţiativa unui grup de ingineri al cărei artizan a fost ing. Mircea Popa, directorul general de atunci al uzinei, într-un moment în care se urmărea casarea vechilor locomotive, poate că, acum, nu e departe clipa în care turiştii vor vizita noua clădire a Muzeului Tehnicii şi Industriei Bănăţene. În el va fi „replantat” Furnalul nr. 2 din cadrul combinatului TMK (fost CSR) şi celelalte „mărturii” plăsmuite de oamenii locului în zilele şi nopţile albe  ale unui oraş care, pentru un număr mare de vizitatori, rămâne cu imaginea din trecut de „Cetatea de Foc”.Veniţi şi redescoperiţi Reşiţa prin trecutul ei industrial şi cultural pentru a-i crea imaginea turistică de viitor !

Lasă un răspuns