VISE SCULPTATE ÎN LEMN
Simpozionul Internaţional de Sculptură în Marmură –Teiuş, 2012
Banatul Montan este unic şi pentru muzeele în aer liber pe care le are. Dacă în Reşiţa se poate vizita Muzeul în aer liber de locomotive cu abur, unic în Europa, Caransebeşul se face tot mai cunoscut în lume prin Simpozionul Internaţional de Sculptură, organizat anual, timp de o lună, la fiecare sfârşit de vară.
Ceea ce este inedit pentru turişti este faptul că toate sculpturile realizate rămân ale locului. Aşa s-a creat Parcul de Sculptură Monumentală de la Teiuş, construit în timp de 7 ani, între 2003 şi 2009, cu cele 33 de sculpturi din lemn de gorun sau stejar, număr care pentru bănăţeni reprezintă un simbol al creştinătăţii, fiind vârsta Mântuitorului Iisus pe pământ. Visele dăltuite în lemn de către sculptori din România şi din străinătate, în tabăra de la Teiuş, coordonată de cunoscutul sculptor Bata Marianov, pot fi desluşite uşor de către fiecare vizitator al parcului. Ajuns în faţa unei sculpturi, turistul se convinge de „evidenţă” şi nu mai are nevoie de alte cuvinte. Impactul cu imaginea echivalează cu o lectură unică şi irepetabilă a acestei atracţii turistice care se dezvăluie, fascinează şi încântă. Să priveşti, să contempli, să simţi, într-un cuvânt să percepi inefabilul „aici şi acum”, înseamnă să trăieşti.
Revelaţia inefabilului o poate avea fiecare turist care are iniţiere culturală în ceea ce înseamnă pentru români dorul de Brâncuşi şi de unul din discipolii săi, sculptorul bănăţean Romul Ladea (1901 -1970).
Marele Constantin Brâncuşi (1876 -1957) „prin dalta sa a împărţit istoria artei în două, adică în două etape: una clasică şi alta modernă.” [PF. Daniel, 2008]
Privind sculpturile moderne din Parcul de la Teiuş, veţi vedea că, indiferent de unde vin artiştii, lucrările par a fi gândite împreună, şi nu de către fiecare în parte, cu mesajul:
Astăzi, când lumea e în „Schimbare” (2006) şi totul este mereu în „Cumpănă” (2007), căutaţi „Pâinea noastră” (2009) fără să fiţi cum e „Turcul şi pistolul” (2003) şi să măcinaţi la fiecare „Interval” (2004) la „Moara lui Don Quijote” (2003). Daţi un „Semn” (2004) printr-un „Strigăt” (2005) şi o „Rugă” (2007) către „Mâna care binecuvântează” (2003) al nostru „Destin” (2006 pentru a vă ridica pe „Obelisc” (2007). Căutând cifrul prin „Scrierea rotită” (2006), deschideţi „Poarta” (2006) către „Familie” (2006) şi „Nu ucideţi copiii” (2008) născuţi din doina ce se tace a „Mamei Lup” (2003) dace. Numai cu „Floarea din Teiuş” (2005) vă apropiaţi de esenţa sufletului, iar prin simplitate veţi obţine „Rodul” (2005) împlinirii !
Cutreierând Banatul, istoricul italian Griselini afirmă că locuitorii de aici „sculptează atât în lemn, cât şi în piatră.” [Griserlini Fr., 1984].
Lemnul şi marmura sunt două bogăţii minunate ale Banatului Montan care cheamă mereu pe fiecare om să devină sculptorul propriei vieţi, descoperind şi cultivând vocaţii nebănuite şi ascunse în fiinţa umană. Aşa cum spunea Brâncuşi:
„Un bloc de marmură sau un trunchi de stejar este o operă de artă în sine. Apele unei marmore şi linia vârstelor dintr-un trunchi nu trebuie stricate. Săpătura şi tăietura trebuie să se armonizeze cu liniile divine ale materialului. Este un sentiment de plenitudine şi bucurie de a trăi, ce îl întregesc pe om !” . [PF. Daniel, 2008]
După ce aţi văzut sculpturile din lemn în Parcul de Sculptură Monumentală din Teiuş, porniţi prin piaţetele oraşului Caransebeş pentru a vedea minunatele sculpturi în marmură realizate la Simpozionul de Sculptură în Marmură din Caransebeş. În cele trei ediţii anuale din anii 2010, 2011 şi 2012, coordonate de sculptorul Eugen Petri, s-au creat tot 33 sculpturi din marmură de Ruschiţa, de către artişti din Asia, Africa, America de Sud şi de Nord, Europa şi, desigur, din România.
La fiecare ediţie participă artişti în plină maturitate, dar şi din generaţia mai tânără. Fiecare sculptor lasă o parte din talentul, inspiraţia şi sufletul lor în creaţiile pe care locuitorii şi vizitatorii oraşului Caransebeş le pot admira.
Căutaţi aceste sculpturi prin zonele principale ale municipiului şi identificaţi-le după mesajul pe care fiecare în parte, dar şi toate la un loc, îl transmit oamenilor:
Din „Sămânţa” pusă de „Pasărea pământului” în „Memoria frunzei” va germina descătuşarea din „Ferecătura” creată de „Presa globalizării” şi, prin „Roata timpului”, se va produce „Întoarcerea memoriei” la fireasca „Cale a vieţii” către „Altarul muntelui”. „Urmărindu-ne visele”, să descoperim natura cu alţi ochi, o „Privire interioară” cu un „Al treilea ochi”, şi atunci vom simţi „Emoţia” primului dans „Tango” pe apele „Râului spre cer”, având cu noi „Spiritul dacic” ca „Semn protector” de „Integrare” în „Permanenţă” pe „Spirala soarelui” !
Dacă treceţi prin Caransebeş, mergeţi în Parcul Teiuş, locul de recreaţie al gugulanilor, cu aer ionizat, cu miros de tei, de salcâm sau de brad. Denumirea locului este dată de pădurile de tei de pe versanţii dealurilor. Căutaţi produsele lactate şi fagurii de miere care au constituit deliciile turiştilor încă din 1932, când zonaTeiuş a fost declarată staţiune climaterică.