CEA MAI LUNGĂ PEŞTERĂ DIN BANAT (6547 m)
Exploratorii şi iubitorii de speoturism vor fi privilegiaţi să vadă în Munţii Aninei cea mai mare peşteră din Banat: Peştera Buhui (6 547 m). Ea este străbătută de cel mai lung râu subteran din România: Râul Buhui (2 100 m).
Peştera Buhui încântă pe vizitatori cu farmecul adâncurilor creat de podoabele sub formă de stalactite şi stalagmite. Peştera ne dezvăluie adevărate frumuseţi carstice pe întreaga ei întindere. Râul care o străbate este când răsfirat în cascade (Cascada Mare şi Cascada Mică), când se ostoieşte în lacuri ce nu pot fi trecute decât cu barca pneumatică. Deasupra râului subteran bolta este uneori foarte înaltă atingând şi 40 m înălţime, iar alteori atât de joasă de oglinda apei încât trebuie să mergi aplecat în pasul piticului. Pe pereţi natura şi-a dat frâu liber imaginaţiei şi a brodat forme unice care au impus şi numele galeriilor: Sala Urşilor, Sala Coloanelor, Sala Domurilor etc.
Parcurgerea în totalitate a peşterii este însă destul de dificilă, aceasta punând în faţa fiecărui vizitator atât capcane de orientare, cât şi obstacole de trecere (cascade, lacuri, paravane).
De aceea, se recomandă ca peştera să fie parcursă pe segmente cu ieşiri la suprafaţă pe una din cele trei intrări : Intrarea Certej, Intrarea prin Dolină şi Intrarea Grota Buhui. Fiecare vizită în subteran trebuie bine pregătită cu un minim de echipament adecvat: cizme, cască şi lanterne. Grupul va fi însoţit de un ghid, cunoscător al peşterii, de la Asociaţia Exploratorilor din Reşiţa.
Pentru a ajunge la Peştera Buhui se porneşte din centrul Aninei spre Lacul Buhui, coborând pe drumul de la Maial la baraj. Apoi se va merge pe Valea Buhuiului, urmărind cum apa se pierde prin ponoare şi albia albă de calcar devine seacă pe câteva sute de metri. După un kilometru de mers de la stăvilar se ajunge la Intrarea Certej. Dacă se continuă drumul pe la suprafaţă, după încă un kilometru se ajunge la răscrucea din Şaua Cuptoare, unde se întâlneşte Drumul StEG-ului (Anina –Reşiţa). De aici se coboară pe o potecă aproape 500 m până la o dolină mare unde este Intrarea La Dolină a peşterii. Pe traseul marcat cruce albastră între Lacul Buhui- Grota Buhui-Cantonul Celnic, se ajunge la cea de-a treia intrare în peşteră, Intrarea Grota Buhui. La această intrare de jos a peşterii s-a construit un baraj artificial pentru captarea Buhuiului, fiind sursa de apă a oraşului Anina. Barajul ridică nivelul apei pe ultimii 500 m de galerie, şi-n această porţiune peştera nu poate fi parcursă decât cu barca sau înot în costum de neopren. Galeria principală are 2100 m şi este parcursă în întregime de râul Buhui. Ea are multe cotituri şi puţine săli mari de parcurs. Din galeria principală pornesc galerii laterale scurte şi înfundate.
Peştera Buhui poate fi parcursă de la un capăt la altul prin folosirea succesivă a celor trei intrări.
Se pătrunde mai întâi prin Intrarea Certej cu deschiderea de 9 m şi înaltă de 2 m. La numai 22 m de la intrare se ajunge în galeria principală prin care, din stânga, vine râul Buhui dinspre Lacul Buhui. Pentru început se explorează sectorul din amonte înaintând spre stânga pe o distanţă de aproape 650 m. După primul cot apar în albie primele dorne. La cotul următor se poate admira prima stalactită împodobită cu gururi în scară pline cu apă. Este Cascada Izvorului. Imediat după cot se vede şi frumoasa stalagmită cu denumirea Vulturul. Înaintarea se opreşte în faţa unui izbuc puternic, locul în care râul Buhui izvorăşte subteran la capătul de sus al galeriei principale. Se face cale întoarsă spre confluenţa Buhuiului cu pârâul Certej de la intrarea cu acelaşi nume. Se continuă în aval prin galeria principală pe o lungime de aproape 400 m, vizitând Sala cu Faună din dreapta. Din locul în care tavanul aproape că atinge apa la Trecerea Dificilă se revine la Intrarea Certej şi se iese afară. Se continuă călătoria la suprafaţă pe cărarea spre cea de-a doua intrare, unde se ajunge după aproape un kilometru în aval.
Se pătrunde prin Intrarea La Dolină printr-o deschidere de 11 m şi înaltă de 2,5 m şi se avansează prima dată spre stânga, până la Trecerea Dificilă. În drum se vede Sala Suspendată şi Sala cu Prăbuşiri. La întoarcere, obişnuiţi cu traseul parcurs, „se poate admira râul subteran în ale cărui ape negre se reflectă, la lumina lămpilor, bolţile înalte şi arcuite gotic şi siluetele elegante, ireal mărite ale coloanelor şi stâlpilor de calcar.” [Lascu C., 2008]. După sclipitoarea formaţiune, Cascada Albă, apa râului se pierde din nou. Pornind în aval de la Intrarea La Dolină, după 100 m, apa reapare printr-un izbuc şi, după încă 100 m, se formează o dornă adâncă de aproape 3 m care poate fi trecută numai cu barca. Dincolo de dornă se ajunge la Cascada Mare, la care apa cade de la 3 m într-un lac adânc de 2,5 m, care ne ţine pe loc şi la propriu, şi la figurat. Se face iarăşi cale întoarsă la Intrarea La Dolină şi se iese la exterior. Se merge pe traseu până la cea de-a treia intrare. La gura triunghiulară a Intrării Grota Buhui, largă de 12 m şi înaltă de 14 m, se porneşte cu barca pe oglinda lacului de acumulare, contra curentului. Se trece pe lângă Sala Coloanelor şi Sala Domurilor din galeria din dreapta râului, până la Sala Confluenţei, unde lacul cu adâncime de peste 5m se termină. Apoi, cu cizme în picioare, se ajunge la Cascada Mică, unde apa cade de la 1,7 m într-un lac rotund.
Cascada Mică se află la 70 m de Cascada Mare. Dacă se ocoleşte cu mare atenţie cascada, pe „o muchie de stâncă” se pătrunde în Sala Urşilor, împodobită cu formaţiuni carstice splendide. Este o binemeritată răsplată a unei explorări dificile şi obositoare. După ce se revine tot la Intrarea Grota Buhui, se ajunge la „Drumul Stegului”, pe care se merge la pas până la şoseaua asfaltată care coboară în serpentine ample spre centrul Aninei, oferind privelişti de neuitat. Pentru exploratorii profesionişti, Peştera Buhui se poate vizita pe un traseu continuu. Timpul necesar vizitării este de aproape 6 ore. Echipamentul necesar este compus din: costum de neopren, cască cu sursă de lumină, vesta de salvare, bidon etans, ham şi coborâtor. Cascada Mare se trece în „rapel” şi se ajunge într-o marmită adâncă de 3 m, iar Cascada Mică prin sărituri în apă de la 2 m. Unic !