Altitudine: 245 m
Populaţie: 65 509 loc. (2011)
Privită de sus, pentru călătorul obişnuit, Reşiţa este un oraş pitoresc, atât ziua, cât şi noaptea.
Din „cetatea de foc” a devenit „oraşul cu poeţi”. Citiţi poezia lor.
Ion Chichere | Octavian Doclin |
Caietul de marmură | Firul cu plumb |
Doamne, ajută-mă să înţeleg ce este omul fiinţa lui ce este şi cine schimbă timpul din conştiinţă cum cerul verii sfâşiat de creste şi gândul şi trăirea cum de pier în zori când steaua nopţii se topeşte şi cum din amintire se întoarce altcineva decât cel ce trăieşte. | Crez: Dă-mi, Doamne, prin cuvînt puterea de-a făuri, în necuvînt, din lume, cîntul cel mai sfînt, prin care să ucid durerea. O cumpănă a vegheat şi măsurat Pasul meu prin pustia cuvîntului în pîrgă sau în plină coacere pe vremea aceea o clipă am crezut că voi deveni mai puternic decît el după furtună nisipul mult prea cald mi-a închis ochii mi-a şters vederea tot pentru o clipă astfel firul cu plumb nevăzut s-a tulburat în măsurătoarea lui de până atunci. |
|
|
Toma George Maiorescu | Olga Neagu |
În pădurile Semenicului | Împing oraşul prin memoria mea |
În pădurile Semenicului Fiecare arbore are un nume şi pe fiecare creangă e o pasăre cântătoare Sub ochii tăi nopţile se culcă ruşinate sub zâmbetul tău ninge cu petale şi clopoţei, sub glasul tău păsările amuţesc ascultând În pădurile Semenicului arborii şi-au pierdut numele Şi fiecare creangă te aşteaptă… | Împing oraşul prin memoria mea cu de-a sila printre umbre şi imagini catacombe şi mlaştini, uzina gemea primăvara-nmugurea pe un gard în paragini ca o vertebră îl leg în şirul de oase pe care-mi înşir fiinţa ca via pe arac printre imagini şi spaţii înalte ori joase oraşul devine şi înger şi drac. (…) împing oraşul prin memoria mea fac schimbări de decor prin vise oriunde-l puneam ochii mi-i aburea şi toate rănile le declaram deschise. |
Palatul Cultural
The building with a pure Romanian architecture, in the Brâncovean style, was built between 1928-1930 and was opened on June 29th 1930.
Elegance and style, the modern and classic blend into what is today the Cultural Palace, reopened on December 15th 2010, for the performances of the West Theatre of Reşiţa and those organized by the Cultural Association Reșița Română.
Ion Stoia Udrea | Gheorghe Zincescu |
Cartea uzinei | A nins pe brazi |
(…) Undeva o sirenă sună încetarea lucrului Noaptea a închis toate obloanele lunii. Prin geam se văd picioare trecând, picioare greoaie cu pas ostenit picioare uşoare cu pas dănţuind picioare cu glezne subţiri în ciorapi de mătase, picioare ce anii abia şi-i mai duc, picioare de muncă, picioare de dans, picioare de pofte, tinere, bătrâne, vin, trec şi se duc, se opresc şi pleacă din nou.(…) | Crez: Tu ce spui, vine toamna, ori este doar părere amurgul ăsta-n oameni şi-n fagurii cu miere. A nins pe brazi în Reşiţa Română A nins pe dealuri, pe funicular Pe păsările mari de la fântână Pe casele de fum şi chilimbar Şi toate stau încremenite-n vreme Neîndrăznind să mişte, să respire Lumina însăşi pare că se teme De-atâta alb argint bătut subţire (…) Şi vremea uită-n turnuri să se schimbe Şi curge invers morţilor sub cruci De unde, iată umbrele se-adună S-ajungă-un prunc ce aleargă prin ninsoare Desculţ. Sunt eu ? Ori numai împreună Eram cândva un suflet foarte mare … |
|
|
Costel Stancu | Iacob Roman |
*** | Spre dimineaţă |
Vei rătăci în tine însuţi precum sfera înlăuntrul centrului său, până într-o zi când ai să înţelegi că moartea nu poate fi înşelată. Abia atunci vei trăi liber, omule, liber de tine însuţi şi neştiutor, privind lumea ca şi când ai vede-o întâia oară ! | Spre dimineaţă, când cântau cocoşii s-a lepădat de mine un duh-rău sau bun mai singur ca pasărea pe acoperiş mai speriat decât căprioara de fum intrând în apa ferestrei uscată nu s-a întors nici n-a lăsat cărare doar s-a clătinat pământul odată iar aerul a foşnit ca o iarbă de mare. |
Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa
Vizitaţi universitatea reşiţeană pentru:
„Redescoperirea prin cultură
Cultura prin educaţie
Educaţia prin cunoaştere
Cunoaşterea prin cercetare
Cercetarea prin creativitate.”
Nicolae Sârbu | Nicolae Irimia |
Toate drumurile duc la Toma | Scrisoare de acasă |
Ascultă, Doamne, cum pe Toma câinii necredinţei lui în haită îi muşcă iar pe dinăuntru ca pe o prescură de Paşti.(…) Nu credeam să-nvăţ a mă-ndoi vreodată ca Toma. (…) Când îndoiala ca o rană creşte şi singur pui sare pe ea să vezi dacă se poate face stea. Când tot ce-i vânt, ca vântul trece prin iarba cea crudă şi rece, unde mielul paşte şi o sfinţeşte. El se-ndoia şi credea ca un om. El singur Te-a pipăit pentru noi. Iar Tu l-ai iubit şi iertat că vroia să-i ştie adevărului ultim aroma. Când drumurile toate duc la Toma. | Muma îmi trimite veşti De acasă: „Să ştii că în iarba copilăriei A căzut frigul, Peste coama casei noastre vechi Se scutură floarea vântului; A îngenunchiat Până şi ultima frunză A ulmului, care ţi-a dus dorul. Tulbure – apa ferestrelor, Iar grinzile sunt tot mai subţiate De amintiri. Cât despre mine, Află că sunt sănătoasă şi mă înţeleg Din ce în ce mai bine Cu cenuşa Şi cu fumul.” |