Tabula Traiana a fost dedicată împăratului Traian, în anul 103 d.Hr., când s-au încheiat lucrările drumului roman de pe malul drept al Dunării. Construirea drumului de-a lungul fluviului a început în anii 33-34 d.Hr., sub domnia împăratului Tiberiu şi a fost continuată în timpul lui Vespasian până în dreptul localităţii Milanovać. Apoi, drumul a fost restaurat din porunca lui Domiţian (75-80 d.Hr.) şi s-a terminat pe vremea lui Traian, dornic să ocupe Dacia cât mai repede. Pentru construirea drumului, stânca era sfărâmată cu ajutorul focului şi a daltei, fapt pentru care lucrarea a durat atâţia ani. Drumul roman săpat lângă mal era atât de îngust încât carele abia puteau trece într-un singur şir. El avea porţiuni suspendate deasupra apei, cu podele din lemn aşezate pe grinzi de stejar înfipte în peretele de stâncă. Totodată, drumul construit de romani era folosit pentru tractarea ambarcaţiunilor la trecerea prin locurile periculoase. Această tehnică, denumită „halaj”, a fost folosită până la construirea barajului, doar că, în timp, forţa oamenilor a fost înlocuită cu puterea boilor şi apoi a maşinilor cu aburi.