Turismul de aventură este noua formă de turism din Banatul Montan pentru cei care sunt în căutarea unor aventuri care să le creeze emoţie şi adrenalină. Aventura în sine presupune efectuarea unor activităţi care oferă o experienţă intensă, o provocare pentru depăşirea limitelor fizice, un prilej de evadare din mediul confortabil al existenţei moderne. Escaladarea pereţilor verticali de piatră ai munţilor, coborârea cu barca pe ape repezi, saltul cu parapanta de pe vârfuri de munte, scufundări în ape adânci, parcurgerea unor galerii pline de apă din interiorul peşterilor, coborârea cu schiurile pe pante abrupte şi acoperite cu zăpadă gata să pornească avalanşe, ciclismul montan etc. sunt tot atâtea activităţi asociate acestei forme de turism. Căutătorii de adrenalină pură pot găsi în relieful din Banatul Montan destule oportunităţi de desfăşurare. Alpinismul sau căţărarea sportivă se poate practica cu succes în zona Băile Herculane, dar şi în Cheile Nerei şi Cheile Caraşului. Pe Valea Cernei şi pe Valea Nerei se poate practica raftingul sau coborârea cu barca pe ape învolburate. Aventuri în costum de scafandru pot fi făcute în Dunăre, pentru a vedea lângă Orşova ceea ce a mai rămas din insula Ada – Kaleh. Se mai pot face scufundări în peşteri sau în Lacul Dracului, un lac carstic situat în malul stâng al Nerei. Salturi cu parapanta se pot face atât iarna, cât şi vara, de pe vârful Muntele Mic. Escaladarea pe teren accidentat cu autoturisme (ATV-uri) sau cu motociclete (Enduro) se poate face pe Muntele Semenic. Speologii de la Clubul Exploratorii Reşiţa ajung la performanţe tot mai mari în peşterile din zonă.
Turismul sportiv este motivat de dorinţa de a învăţa şi de a practica anumite sporturi. Ponderea cea mai mare în turismul sportiv din Banatul Montan o au sporturile de iarnă (schi, snowboard, snowmobil ş.a), practicate pe Semenic şi pe Muntele Mic. Se mai pot practica sporturile nautice de vară (canotaj, schi nautic etc.) pe lacurile de acumulare şi pe Dunăre, la Orşova şi la Moldova Nouă. Crestele munţilor Ţarcu atrag tot mai mulţi schiori care coboară diferenţe de 1000 m pe pante foarte înclinate, iar nu de puţine ori alpiniştii de la Clubul Montan din Caransebeş au urcat iarna pe cascadele îngheţate din prăpăstiile Ţarcului. Întregul spaţiu al Munţilor Banatului oferă un cadru adecvat de practicare a enduroturismului, adică drumeţia pe motocicletă. Astfel, denivelările şi gropile drumurilor de ţară din neajunsuri devin avantaje în dezvoltarea acestei forme de turism după sloganul din occident „a savura în loc de a goni”. EnduRoMania este acum concursul de motociclete pe teren accidentat cel mai căutat. El se desfăşoară anual la Brebu Nou (luna iulie), Slatina Timiş (luna august) şi Borlova (luna septembrie). Un loc aparte îl are concursul de automobilism „Raliul Banatului Montan”, de pe Valea Domanului –Anina – Bozovici – Oraviţa. Cicloturismul este forma de turism care promovează bicicleta ca mijloc de deplasare. Unul din cele mai atractive concursuri pe biciclete pe teren accidentat este concursul anual „Banat Montain Bike Maraton” pe trasee de munte atât pentru amatori, cât şi pentru avansaţi, cu lungimi de: 10 km, 30 km, 50 km şi 80 km.
Toate traseele pornesc din Poiana Lupului, locul de desfăşurare a Festivalului de Jazz. Se urcă în Gărâna pe o pantă cu înclinare de 5-8% şi lungime de 5 km. Este porţiunea numai bună de încălzire. La început traseul este pe asfalt, după care se lasă în urmă satul turistic pe un drum pietruit până într-o poiană care oferă ciclistului o privelişte unică: Muntele Semenic, satul Gărâna şi Lacul Trei Ape. Se continuă traseul la stânga şi după câteva sute de metri se ajunge la Prislop. Se traversează drumul principal şi se continuă traseul pe drumul forestier parcă croit printre brazii înalţi şi deşi. După încă 2 km se ajunge la Cantonul Molidu, unde prin cotire la stânga, traseul de 10 km se desparte de celelalte trasee. Cel mai scurt traseu continuă printr-o coborâre pe o potecă unde frânele bicicletei se încing la maximum, iar sufletul ciclistului se umple de încântare şi nici nu îşi dă seamă că într-o clipă a ajuns în Poiana Lupului, locul de plecare şi de sosire de pe trasee.
De la Cantonul Molidu, traseele de 30, 50 şi 80 km continuă spre dreapta până la punctul de traversare a „canalului de apă”, pe care, în trecut, s-au transportat lemne pentru cărbune. Aici, traseul de 30 km se desprinde de celelalte două trasee şi continuă spre stânga pe un drum forestier. Se trece pe lângă Cantonul Demei şi după 5 km se ajunge la Lacul Trei Ape, unde traseele se reunesc din nou.
Traseele de 50 şi 80 km continuă spre dreapta, pe drumul forestier care duce pe Platoul Semenic. La numai 1 km se virează iarăşi brusc spre dreapta. De aici începe cu adevărat urcarea în serpentine pe Semenic, pe lângă Eoliene şi Vârful Semenic (1446 m). După o urcare istovitoare se ajunge în golul alpin, lângă Cabana Andra, la 1436 m. Priveliştea este de neuitat: Vârful Gozna (1447 m), Schitul „Sf. Ilie” şi crucea de brazi. Se continuă traseul spre stânga pe pajiştile înverzite ale muntelui, până la Baia Vulturilor pe o distanţă de 2 km. În apropierea celui de-al treilea vârf al muntelui, Piatra Nedeii (1437 m), se schimbă direcţia spre stânga şi se coboară la Vârful Rotunda (1406 m). De aici, se intră în pădure pe singurul drum forestier, iar după 5 km se ajunge în Poiana Radcoasa, un loc bun pentru o pauză binemeritată, o gustare şi o clipă de revigorare. Se coboară pe o potecă care pune îndemânarea ciclistului la încercare şi se ajunge la Lacul Trei Ape, de unde cele trei trasee continuă împreună pe marginea lacului. Traversând digul lacului, se va vedea cât de frumoasă e natura pe bicicletă.
După aproape 2 km se ajunge la intrarea în satul Brebu Nou, de unde începe o nouă urcare de 3 km care poate „pune capac” şi celor care până acum nu au fost destul de obosiţi pentru a renunţa la cursa montană. Efortul depus merită pentru că, încă o dată, natura îl răsplăteşte pe fiecare ciclist cu privelişti ce par desprinse dintr-un tablou pictat. Aproape de finalul urcării, traseul de 80 km se desprinde de traseul comun, iar cicliştii puternici şi neobosiţi coboară spre satul Goleţ pe un sol instabil. Tot ce s-a coborât de la Brebu Nou la Goleţ trebuie să fie urcat, 15 km de coborâre şi tot atâţia de urcare. După ce s-a trecut de Fereuca şi peste cele două vârfuri, Nemanu Mic (1048 m) şi Nemanu Mare (1122 m), se ajunge cu ultima „fărâmă de energie” la punctul de reîntâlnire a celor trei trasee, deasupra de Gărâna. O coborâre pe placul tuturor este tot ce ne desparte de finalul aventurii pe traseele de ciclism montan. Traseele propuse sunt considerate de iubitorii de ciclism montan cele mai pitoreşti. Ele pot fi scurtate sau întrerupte oricând, în funcţie de timp, de condiţia fizică şi de preferinţe. Bucuraţi-vă de natură şi de frumuseţile ei din Banatul Montan !