Zona turistică BĂILE HERCULANE este „emblema” turismului din Banat şi zona cea mai cunoscută atât prin staţiunea balneoclimaterică Băile Herculane cu renume european, cât şi prin Parcul Naţional „Domogled – Valea Cernei”.
Băile Herculane este cea mai veche staţiune din România şi din sud-estul Europei, fiind atestată documentar în anul 153 d.Hr. Actul de atestare a staţiunii îl reprezintă o inscripţie gravată pe un altar de calcar alb şi care se află acum la Muzeul Staţiunii. În cei peste 1860 de ani ai săi, staţiunea a avut momente de vârf şi de decădere. De aproape două milenii, staţiunea Băile Herculane de pe râul Cerna duce lumii faima izvoarelor sale termale şi a eroului Hercules.
Deşi se află la altitudinea de 168 m, în Băile Herculane se respiră aer ionizat ca la 1500-2000 de metri, comparabil cu cel din Alpii elveţieni din staţiunea Davos sau cu aerul de la cascada Niagara. Acest aer ionizat negativ (între 2000 şi 6400 de ioni negativi pe cm2) este generat de cele 20 de izvoare termominerale, de cascadele Cernei, dar mai ales de pădurea de fag, de pin negru şi vegetaţia de ferigă din zonă.
Staţiunea Băile Herculane a fost vizitată de-a lungul timpului de mari personalităţi, între care împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I şi împărăteasa Charlotte, împăratul Franz Iosef şi împărăteasa Elisabeta, Carol I al României, Carol al II-lea şi principele Mihai sau de scriitori români ca: Vasile Alecsandri, Lucian Blaga, Ion Minulescu, George Coşbuc, Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Liviu Rebreanu, Grigore Vieru şi Adrian Păunescu.
Parcul Naţional „Domogled – Valea Cernei” este o grădină botanică în natură. Muntele Domogled ce se ridică aproape vertical deasupra staţiunii oferă o imagine spectaculoasă pe care din loc în loc se văd insulele de Pin Negru de Banat.
Valea Cernei este cea mai frumoasă şi „bătrână” vale din România. Este singurul colţ al naturii unde plantele şi animalele dăinuiesc din epoci geologice trecute. Râul Cerna poartă pe firul ei, de la izvoare până la vărsarea în Dunăre, frumuseţi nebănuite şi minunăţii unice, care se fac cunoscute numai drumeţului neostenit care ştie să le caute şi să le aprecieze.
Căi de acces:
E 70 (DN6): Timişoara – Băile Herculane, gară (175 km) şi centru (182 km)
E 70 (DN6): Orşova – Băile Herculane, gară (15 km) şi centru (22 km)
DN 67D: Baia de Aramă – Băile Herculane, centru (61 km) şi gară (68 km)
În această zonă, se pot vizita 10 obiective turistice de mare atractivitate:
- Băile Imperiale Romane de la Hotelul Roman din staţiunea Băile Herculane;
- Băile Imperiale Austriece şi centrul istoric al staţiunii Băile Herculane cu Statuia lui Hercules, Vila Elisabeta, Izvorul Domogled de apă plată şi izvoarele termale, precum şi arborii seculari din Parcul Central Dendrologic al staţiunii: Welligtonia Gigantea şi Tisa de peste 100 de ani plasaţi în faţa fostei clădiri a Cazinoului din Băile Herculane;
- Muzeul „Nicolae Cerna” al staţiunii din fosta clădire a Cazinoului din Băile Herculane;
- Drumul romanilor Dierna (Orşova)- Tibiscum (Jupa Caransebeş) cu vestigiile castrului roman, Ad Mediam, la Mehadia. Denumirea vine de la faptul că era aşezat la jumătatea drumului dintre Drobeta (Turnu Severin) şi Tibiscum (Caransebeş-Jupa);
- Băile Termale Moderne şi centrul modern al staţiunii Băile Herculane cu Parcul Vicol, unde anual se desfăşoară Festivalul Răchiei din Banat, Festivalul „Pinul Negru de Banat” şi Festivalul Intenaţional „Hercules” de Folclor;
- Gara în stil baroc a staţiunii Băile Herculane;
- Muntele Domogled şi Valea Cernei cu lacurile artificiale Iovanu şi Prisaca şi cele „Şapte Izvoare Calde”;
- Parcul Naţional „Domogled-Valea Cernei”, unde se găsesc: Peştera lui Adam (160m) cu stalactite şi stalagmite flexibile, unice în lume, Grota Haiducilor (143 m) cu urme din paleolitic, Peştera cu Aburi (14 m) din care ies aburi fierbinţi la 52-560, Cheile Corcoaiei (300 m), sub forma unui tunel, şi Pinul Negru de Banat din Rezervaţia Domogled, cu coroana sub formă de umbrelă;
- Sfinxul bănăţean de la Topleţ, stânca al cărei profil se aseamănă cu celebrul sfix egiptean;
- Mănăstirea de la Băile Herculane şi Vila Belvedere, Biserica romano-catolică, la nord, şi Biserica ortodoxă-română, la sud, care delimitează centrul istoric al staţiuni.
Tot ce este mai frumos în Banatul Montan, de la peisaje încântătoare ale naturii la frumuseţi arhitecturale făcute de mâna omului, staţiunea Băile Herculane „reuneşte şi în plus se bucură de o faimă milenară mergând până la rădăcinile mitologiei elene”, aşa cum spune cu fascinaţie reputatul academician român Constantin Bălăceanu-Stolnici. [Bălteanu D., 2007].
Băile Herculane, cea mai veche şi mai frumoasă staţiune balneoclimaterică din sud-estul Europei, cu mirifica Vale a Cernei, constituie „regina” turismului din Banat, chiar dacă sunt perioade în care staţiunea îmbracă şi „pantoful” Cenuşăresei.
Staţiunea Băile Herculane rămâne locul unde turiştii îşi pot alina durerile cu apele binefăcătoare. Fie simple sau radioactive, reci sau fierbinţi, apele minerale de la Băile Herculane cu efectele lor miraculoase au fost cunoscute încă din antichitate. Şi astăzi, aceste „izvoare de sănătate” sunt terapia ideală pentru trup şi suflet.
Acum staţiunea nu arată arhitectonic bine, însă aspectul va fi în curând îmbunătăţit printr-o restaurare îndelung aşteptată şi foarte necesară. Clădirile vechi vor trebui să fie bine conservate şi să arate de parcă au fost terminate cu o zi în urmă. Cu toate că este o staţiune cunoscută şi mult vizitată, numele ei a creat mereu diverse interpretări. Curiozitatea turistică poate fi stârnită între denumirea Ad Mediam, care provine de la faptul că băile erau la jumătatea drumului roman dintre castrul roman Drobeta şi castrul roman Ad Pannonios (Domaşnea), şi prima denumire a staţiunii AD AQUAS HERCULI SACRAS AD MEDIAM (Apele Sfinte ale lui Hercules de la Ad Mediam).
Staţiunea Băile Herculane este situată pe râul Cerna, aproape de ieşirea râului din îngusta Vale a Cernei, mărginită la est de impresionantele abrupturi ale Munţilor Domogled şi la vest de Culmea Mehadiei cu vârfurile Coronini, Doda şi Ciornici.
În Băile Herculane se poate ajunge din trei direcţii. Cu maşina (E 70) sau cu trenul dinspre Timişoara (175 km) sau dinspre Drobeta Turnu Severin (41 km), până la gara Băile Herculane. De la gară până în centrul staţiunii, cale de 7 km, se pot lua microbuzele locale şi taximetrele, non stop, puse la dispoziţia călătorilor.
Cu maşina, dinspre Baia de Aramă se merge pe drumul naţional DN 67D, pe Valea Cernei, până în centrul staţiunii (61 km). Acest drum înlesneşte accesul direct al turiştilor din Oltenia la Băile Herculane.
Din Europa (via Viena) se poate ajunge cu avionul până la Aeroportul „Traian Vuia” din Timişoara sau cu vaporul pe Dunăre până la Drobeta Turnu Severin.
Drumul principal de acces spre staţiunea Băile Herculane este cel european E70 (DN 6) de pe Culoarul Timiş-Cerna, construit pe linia drumului roman Dierna-Tibiscum.
Traseul turistic nr. 7: Drumul staţiunii Băile Herculane
Turul staţiunii sub forma unui circuit turistic este după modelul propus de domnii Ştefan Negrea şi Gheorghe Jurma [Negrea S., Jurma G., 2004]. El se poate face pe jos sau cu autobuze deschise, distanţele nefiind mari, iar posibilităţile pentru refugiu în caz de timp nefavorabil există la tot pasul.
Punctul de plecare este hotelul Roman, amplasat chiar pe locul de origine al staţiunii Băile Herculane, într-un decor superb, între versantul stâncos şi râul Cerna. Construcţia modernă a hotelului cu zece nivele ocupă tot spaţiul dintre munte şi apă şi de aceea şoseaua trece pe sub clădire, printre şirurile de stâlpi de susţinere din beton. Din şosea, se poate vedea pe zidul de cărămidă romană inclus în aripa dreaptă a hotelului inscripţia „THERMAE HERCULI”, mărturie a Băilor Romane.
Actul de atestare a staţiunii îl reprezintă o inscripţie votivă gravată pe un altar de calcar alb, din anul 153 d.Ch., care se găseşte în Muzeul „Nicolae Cena” al staţiunii:
„Zeilor şi divinităţii apelor Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomparius Haemus, Iulius Carus, Valeriu Valens, trimişi ca delegaţi romani pentru a asista la alegerea în funcţia de consul a lui Severianus, întorcându-se nevătămaţi, au ridicat acest prinos de recunoştinţă”.
Numele cuprinse în inscripţie sunt ale celor cinci cetăţeni de frunte din Dacia, trimişi la Roma, din partea provinciei, pentru a participa la alegerea lui M.Sedatius Severianus, în funcţia de consul, în anul 153. Reîntorşi sănătoşi în Dacia, ei s-au abătut pe la termele lui Hercules din Valea Cernei pentru a mulţumi zeilor prin ridicarea altarului cu inscripţia menţionată.